Cu siguranță că a fost o lecție pentru statele europene și pentru orice stat din lume ce s-a întâmplat în România. Nici democrația nu mai este ce era pe vremuri. Când vorbeam despre democrația participativă, în statele-cetate ale Greciei Antice, atunci cetățenii își alegea direct conducătorii. Nu prea avea toată lumea din cetate drept de vot, dar se mergea în piața publică și acolo se decidea cine va conduce, la vedere. Nu mai era loc de rețele de socializare, de cabină de vot, de secretul votului sau de alte elemente din lumea prezentă. Nici tik toc și nici Facebook sau Meta nu erau.
Se privea om cu om și se anunțau candidaturile și planurile candidaților pentru viitorul cetății. Democrația participativă este specifică unor comunități mai mici. Dar nu este întâmplător că pe lângă democrație au apărut și diferitele vicii și corupție și multe alte tare ale democrației și ale sistemelor de conducere în general. În politică este posibil orice și am văzut ce s-a întâmplat la ultimul scrutin din democrația românească.
Cu siguranță că discuțiile nu se vor termina după decizia Curții Constituționale a României. Este o decizie care a anulat practic 9 milioane de voturi. Nu mai luăm în calcul toate cheltuielile pentru că nimeni nu se mai gândește la acest lucru. Nu ar fi trebuit să se ajungă la anularea alegerilor, dacă statul și instituțiile sale ar fi funcționat. Între instituțiile statului pot fi amintite și serviciile, adică acel cordon sanitar care menține, teoretic, o țară sănătoasă și asigură domnia legii. Pentru că în subteranele politicii se mai întâmplă lucruri dincolo de lege.
Decizia CCR este una controversată, având în vedere că aleșii se decid prin vot. Discuția este legată de legitimitatea parcursului electoral și dacă a fost denaturată campania electorală și unul dintre candidați a fost favorizat. Acest lucru s-a și întâmplat, conform serviciilor, și campania ar fi continuat după oprirea acesteia. E ca într-o competiție atletică în care un sportiv fie se dopează, fie este ajutat de către arbitri, mai mult sau mai puțin discret.
Nu ar fi trebuit să se ajungă la suspendarea alegerilor, iar dacă s-a decis o astfel de măsură, Klaus Iohannis ar fi trebuit în prealabil să anunțe că țara noastră se află în plin război cibernetic. Nu a spus și a făcut o greșeală. Este clar că marile puteri, indiferent care ar fi acestea, caută să își extindă sferele de influență la nivel regional, continental sau global. Prin urmare, nu sunt excluse nici războaiele hibride, în care apar politicienii și conducătorii marionetă.
Nu ar fi trebuit să se ajungă la acest lucru, dacă instituțiile statului român ar fi funcționat. Mișcarea neolegionară există în țara aceasta de 3 decenii și foarte puțin justiția s-a atins de membrii acesteia. Nu ai cum să permiți prezența unor astfel de organizații să se dezvolte, să prospere, să organizeze tabere paramilitare, să poarte simboluri naziste și legionare, dacă există o legislație care poate să fie aplicată. Concluzia oricui este că statul este foarte slab și că instituțiile sunt deprofesionalizate și nu se pot autocurăța.
Este nevoie de servicii puternice pentru ca statul că poată să apere instituțiile. Politica este făcut de partide pentru oameni și nu împotriva acestora. Oamenii decid prin vot conducătorii și nimeni și nimic altceva. Nici rețelele, nici serviciile sau alte voințe transparente sau obscure.
România avea obligații majore ca stat NATO și al UE de a veghea la respectarea legii. Nu a fost așa. Bugetarii au dat chix și democrația românească are de suferit. Oare de câte ori se va mai întâmpla acest lucru? Este foarte greu să ajungi să mergi pe sârmă cu democrația în brațe și să crezi că nu vei pica de la înălțime. Nu se știe care va ajunge primul la pământ poporul sau instituțiile statului.
Nu în ultimul rând, unde a fost colaborarea între state. Sau poate că statele lumii nu sunt pregătite să se confrunte cu problema războiului hibrid și psihologic. Instituțiile statului au mult de lucru la democrația românească. Dacă scapă încă o dată frâiele din mână, statul va fi pierdut aproape definitiv. Poate că și integritatea teritorială. Și încă ceva: pentru un cetățean care nu are conturi pe rețelele de socializare, e ca și cum nu s-ar fi întâmplat. A putut să decidă singur cu cine votează. Cert este că democrația participativă nu este posibilă pe tik tok și pe Facebook sau X.
