Reforma fiscală anunțată de premierul Ilie Bolojan este necesară pe termen scurt, dar nu suficientă pe termen lung, avertizează politologul Alina Mungiu-Pippidi într-un articol publicat de HotNews. Ea compară situația cu intervenția asupra unui bețiv scos de sub roțile unei mașini – fără o „dezalcoolizare”, adică o reformă profundă, schimbarea nu este reală.
Trei direcții esențiale pentru o reformă autentică
Eliminarea plăților în numerar
Mungiu-Pippidi propune interzicerea plăților cash și introducerea generalizată a plăților electronice. Ea argumentează că lichiditățile alimentează evaziunea fiscală și lipsa de transparență. Exemplul Uruguayului, unde plățile electronice sunt norma, arată că această măsură poate crește semnificativ eficiența colectării fiscale.
Creșterea transparenței fiscale
România stagnează de un deceniu în privința transparenței bugetare. Autoarea susține publicarea listelor cu datornici, a restanțelor și a salariilor din companiile de stat, precum și modificarea Codului de procedură fiscală, care clasifică majoritatea acestor date drept secrete. O simplă ordonanță de urgență ar putea schimba acest lucru.
Eliminarea privilegiilor fiscale
Mungiu-Pippidi critică facilitățile acordate anumitor sectoare, cum ar fi TVA-ul redus în HORECA, și consideră că taxele și contribuțiile trebuie aplicate uniform. Ea susține că inclusiv pensiile ar trebui taxate echitabil, nu doar cele mari, dacă se dorește o abordare proporțională.
Concluzie: E nevoie de voință politică reală
Deși unele măsuri anunțate de guvern sunt utile, Mungiu-Pippidi avertizează că acestea nu vor avea efecte durabile fără reforme structurale. „Fără transparență, fără interzicerea banilor lichizi și fără eliminarea privilegiilor fiscale, tot ce facem e să tragem bețivul de pe șosea și să-l lăsăm să meargă mai departe clătinându-se”, conchide ea.
0 323
