Aproape 200 de posturi ar putea ajunge să taie din organigrame șefii Consiliului Județean Gorj și Primăriei Târgu-Jiu, dacă se aplică reducerea cu 45% a posturilor din administrația publică. În Gorj, din cele 71 de Unități Administrativ-Teritoriale (UAT), cu tot cu Consiliul Județean Gorj, 43 vor fi nevoite să reducă numărul de posturi, potrivit simulării dată publicității de guvern. Deputatul Mihai Weber, președintele organizației județene a PSD Gorj, se întreabă ce se va întâmpla cu angajații Consiliului Județean și ai primăriilor care vor fi concediați în urma reformei din administrația publică pe care vrea s-o facă Guvernul Bolojan. Gorjul este afectat și de tranziția energetică, mii de locuri de muncă, urmând să dispară în urma închiderii mineritului, în județ nefiind un mediu privat puternic care să poată prelua forța de muncă disponibilizată.
„Ce facem cu oamenii ăia care pleacă acasă? Care e răspunsul la întrebarea asta? Cred că nu este cea mai bună abordare să-i trimită să lucreze în privat.Este vorba de o discuție. Noi am spus-o foarte clar: mergem și acceptăm acea primă înțelegere care a fost în coaliție, de a reduce cu 25% numărul de posturi și de a face o analiză cât se poate de aplicată, pe fiecare UAT în parte. Nu putem vorbi despre aplicarea acestui procent într-un mod general, la toate unitățile administrativ-teritoriale. Unele au schema încărcată la maximum, altele au schema diminuată și au reușit să funcționeze. Fiecare are specificul propriu. Deci, nu putem să discutăm așa, generic, „hai să stabilim un procent”. Eu am pus întrebarea: de ce ne-am înțeles la 25% și, peste noapte, s-a venit cu 45%? De ce nu s-a venit cu 37%? De ce nu cu 18%? Adică, vii cu un procent, cu un număr, atunci când ai o analiză foarte clară a ceea ce vrei să faci. Nu, pur și simplu, scoți din joben un număr și îl trântești pe masă. Aceleași întrebări le punem și noi: domnule, ce perspectivă oferi celor care rămân fără loc de muncă? Mai ales că vorbim despre județul Gorj, care, știți foarte bine, este un județ monoindustrial. Și un număr extraordinar de mare, peste 30–40 de mii de familii, depind de activitatea unei singure unități economice. Și, atunci, ce facem? Noi ne luptăm pentru ca fiecare loc de muncă să fie conservat, să existe o perspectivă, atât în privința investitorilor, cât și a acestei unități economice. Și, în loc de asta, dăm drumul și trimitem oamenii acasă. Ce facem cu oamenii respectivi? Se pare că la aceste întrebări nu se gândește nimeni. Sau poate au răspunsurile, dar le țin pentru o altă direcție, cine știe”, afirmă Mihai Weber.
