Ansamblul arhitectural al lui Brâncuşi este şi mândria unor localnici dintr-un sat uitat de lume din Mehedinţi. Coloana Infinitului, Masa tăcerii şi Poarta sărutului, ce-i drept într-o variantă clonată, mult mai mică, străjuiesc drumul, care duce în satul mehedinţean Marman. Localitatea în care nu mai vieţuiesc mai mult de 20 de suflete e la un pas să dispară de pe harta României, dar poate deveni celebră prin monumentele care imită celebrele sculpturi. Povestea acestor monumente începe undeva în anul 2000, când un fiu al satului şi-a propus să transforme această micuţă localitate într-un sat de vacanţă. Copiile celebrului ansamblu de la Tîrgu Jiu se aflau în curtea unei foste întreprinderi, care urma să-şi închidă porţile, astfel că Dumitru Rujoi, s-a gândit că ar fi de bun augur să le amplaseze la intrare în sat. Aşa că le-a cumpărat şi după ce a primit aprobare din partea primăriei Husnicioara, le-a montat chiar la intrare în sătuc.
Între sculpturile din beton de la Marman şi cele originale de la Târgu-Jiu există o clară asemănare, însă la o privire mai atentă se pot descoperi şi câteva diferenţe, sau poate chiar nota de originalitate a sculporului care l-a imitat pe Brâncuşi. Coloana Infinitului cea originală este compusă din 15 moduli octaedrici având la extremitaţile inferioară si superioară câte o jumatăte de modul, iar cea din Marman are doar 9 moduli şi două jumătăţi. Masa Tăcerii a lui Brâncuşi sugerează prin forma de clepsidră a scaunelor timpul scurs în tăcere înaintea unei confruntări, iar această formă a scaunelor lipseşte la Marman. Poarta Sărutului pare să fie cea mai asemănătoare cu cea originală, deşi ca mărime este mult mai mică.
