La 19 februarie 1876, în satul Hobița, județul Gorj, se năștea Constantin Brâncuși, artistul care avea să revoluționeze sculptura modernă și să devină una dintre cele mai influente personalități ale artei secolului XX.
Cel mai mic dintre cei cinci copii ai Mariei și ai lui Nicolae Brâncuși, viitorul sculptor a urmat școala primară la Peștișani și Brădiceni, apoi Școala de Arte și Meserii din Craiova, absolvită în 1898. În același an s-a înscris la Școala de Belle-Arte din București, pe care a finalizat-o în 1902.
În 1904 a plecat la Paris, unde a studiat la École des Beaux-Arts și a lucrat pentru scurt timp în atelierul lui Auguste Rodin. A părăsit însă rapid colaborarea, convins că „la umbra marilor copaci nu crește nimic”, alegând să-și urmeze propriul drum artistic.
Ruptura de tradiție și afirmarea internațională
Perioada 1907–1908 a marcat desprinderea definitivă de academism. Brâncuși a eliminat detaliile descriptive și a simplificat formele, orientându-se către o artă esențializată, aproape abstractă.
A expus la Paris și București, iar în 1914 a organizat prima expoziție personală în Statele Unite, la New York. De-a lungul anilor, lucrările sale au fost prezentate în marile galerii din Franța, Anglia, America și Elveția, fiind elogiate de critica internațională.
În 1931, la propunerea lui Nicolae Iorga, a fost decorat cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”. În 1952 a acceptat cetățenia franceză, după ce statul român refuzase să primească donația atelierului său parizian.
Moștenirea lăsată Parisului și lumii
Pe 12 aprilie 1956 și-a redactat testamentul, lăsând atelierul și operele sale Muzeului Național de Artă Modernă din Paris. Peste 200 de sculpturi și aproximativ 1.200 de fotografii se află astăzi în patrimoniul muzeului francez.
Brâncuși a murit la 16 martie 1957 și este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. Înainte de a se stinge, i-a mărturisit arhiepiscopului Teofil Ionescu: „Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.
Recunoașterea în România
După 1964, opera sa a fost redescoperită oficial în România. Ansamblul monumental de la Târgu Jiu — format din Coloana fără sfârșit, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului — a fost reabilitat și pus în valoare.
În 1990, Constantin Brâncuși a fost ales membru post-mortem al Academia Română.
Anul 2001 a fost declarat „Anul Brâncuși”, iar din 2015, data de 19 februarie a devenit sărbătoare națională. În 2026, la împlinirea a 150 de ani de la naștere, România marchează „Anul Constantin Brâncuși”, omagiind sculptorul care a schimbat pentru totdeauna limbajul artei moderne.
