Actorii aflați pe lista neagră, care nu sunt agreați de conducerea teatrului, nu sunt distribuiți în spectacole, dar, cu toate acestea, sunt obligați să vină la program și chiar să fie verificați de către paznicul teatrului
„La Teatrul „Elvira Godeanu”, fișa postului cere actorilor angajați „evitarea publicului spectator”.
Imaginați-vă un actor care și-a petrecut 25 de ani pe scenă, care vine în fiecare dimineață la teatru, dar nu are voie să urce pe scenă.
Intră pe ușa destinată actorilor, folosind cartela de acces. Dacă vrea să intre pe ușa principală, trebuie să se programeze sau să sune la interfon. Semnează condica și se îndreaptă spre cabină. Nu are repetiție. Nu are rol. Nu are spectacol. Are opt ore de „studiu individual”.
Deschide un text. Citește. Repetă un monolog. Poate o poezie. La un moment dat, ușa cabinei se deschide. Este paznicul. A venit să verifice dacă actorul studiază. Da, paznicul. Omul care păzește clădirea verifică activitatea unui actor.
Pe hol, o cameră video. La intrare, portăreasa notează întârzierile, inclusiv pe cele de cinci sau zece minute.
Se termină programul. Actorul pleacă acasă. Mâine se întoarce. Va semna aceeași condică, va intra în aceeași cabină și va continua să studieze. Nu știe pentru ce rol. Nu știe când va avea următoarea repetiție. Nu știe când va mai întâlni publicul.
Și așa trec săptămânile. Lunile. Uneori, stagiuni întregi.
Această scenă reconstituie situații descrise de colegii noștri de la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, în discuțiile purtate cu reprezentanții Federația Teatrelor Metropolitane“, a transmis organizația sindicală a actorilor.
Intrarea actorilor în teatru „pentru evitarea publicului spectator“
În comunicatul oficial transmis de către Federația Teatrelor Metropolitane se prezintă și modul în care actorii intră în instituția teatrală, pe ușa din dos: „Iar fișa postului unui actor din această instituție conține o formulare care, în contextul celor relatate, capătă o ironie greu de ignorat:
«Accesul în instituție se va face cu cartela electronică repartizată, intrarea actorilor – pentru evitarea publicului spectator…».
Probabil că autorul se referea la organizarea accesului în clădire. Dar ce coincidență nefericită! Într-un teatru în care angajații reclamă că nu mai sunt distribuiți, actorilor li se vorbește, până și în fișa postului, despre evitarea publicului spectator“.
Federația contestă transformarea studiului individual într-un exercițiu de prezență obligatorie: „FTM nu contestă norma legală de opt ore de muncă. Contestăm transformarea studiului individual într-un exercițiu de prezență obligatorie, atunci când lipsește tocmai activitatea artistică pentru care actorul a fost angajat.
Articolul 15 alin. (2) din OG nr. 21/2007 prevede expres repartizarea inegală a programului personalului artistic și tehnic. Problema nu este norma de muncă, ci transformarea prezenței fizice într-un scop în sine, atunci când actorilor nu li se asigură repetiții și distribuții. Programul trebuie să servească activității artistice, nu să o înlocuiască.
Actorul răspunde pentru munca lui. Managerul răspunde pentru felul în care organizează activitatea artistică a teatrului.
Iar atunci când angajații unei instituții publice reclamă absența distribuțiilor, controlul permanent al prezenței și lipsa perspectivelor artistice, întrebarea esențială nu este cât timp petrec actorii în clădire, ci ce face conducerea pentru ca aceștia să își poată exercita profesia“, se arată în mesajul organizației sindicale“.
O actriță este hărțuită de conducerea teatrului din Târgu Jiu
Federația a prezentat și cazul unei actrițe, care este hărțuită de conducerea instituției.
„Potrivit unei sesizări sindicale, programul de lucru al unei actrițe angajate a teatrului, care predă și actorie la un liceu, a fost modificat astfel încât anumite intervale se suprapun cu orele de predare.
Conducerea teatrului invocă dreptul de a organiza programul angajaților în funcție de necesitățile instituției. Nimeni nu contestă acest drept.
Dar ce necesități concrete ale activității teatrului au impus această modificare de program, în condițiile în care, potrivit celor semnalate, actrița nu avea în acele intervale repetiții sau spectacole, ci doar studiu individual? Au fost analizate posibilități de organizare a programului care să permită desfășurarea ambelor activități profesionale?
Și ce predă această actriță? Mecanică fină? Nu. Predă actorie. Le transmite unor tineri tocmai experiența artistică acumulată pe scenă.
Nu cerem ca teatrul să își subordoneze programul altui angajator. Cerem să înțelegem de ce, în absența unor obligații scenice concrete, nu a putut fi găsită o soluție care să permită continuarea ambelor activități profesionale, inclusiv a celei dedicate educației artistice a unor tineri. Un teatru public nu este proprietatea unui manager!
Un teatru de repertoriu își construiește identitatea și prin trupa sa. O dezvoltă. O distribuie. O provoacă artistic. Îi creează întâlniri cu regizori diferiți și, mai presus de toate, “o pune pe scenă”.
FTM solicită conducerii teatrului clarificări publice privind situațiile relatate și cere autorității tutelare să le examineze, în limitele competențelor legale, acordând atenție inclusiv protejării angajaților care semnalează eventuale nereguli“.
