„Ieri( n.r luni) am avut o zi din cele ce se cheamă zile rele. După două ore de consultații, pe la ora 10, am plecat din cabinet cu intenția de a ajunge la Târgu Jiu. Pe scările policlinicii am fost oprit de o persoană cu chef de vorbă. Trebuind să fac față agresiuni, m-am așezat gospodărește la taifas. La un moment dat, am prins un moment și am întins-o ca din pușcă, uitând pe pervazul ferestrei portofelul. Am ajuns la Târgu Jiu și, când am vrut să fac o plată pentru un top de rețete, (de ce trebuie să le cumpăr eu !?) am văzut că nu am cu ce; nu mai aveam portofelul. Am sunat la cabinet rugând (fără vreo speranță) asistenta să verifice dacă nu cumva portofelul meu este pe pervazul ferestrei. S-a dus și l-a găsit acolo, unde îl uitasem. Avea în el toate actele (mulțumesc hoțului) dar lipseau banii”, a transmis dr Moisescu la o zi după întâmplare.
„Am scris aceste rânduri pentru a defini exact ce este acela un „hoț”. Cel care mi-a golit portofelul este un hoț și spun acest lucru fiindcă și-a însușit un bun (banii) al unei persoane cu identitate cunoscută, (avea datele mele în actele din portofel) spre deosebire de cel care găsește o sumă de bani pe jos, considerându-se un norocos (deși tot necinstit, dar de înțeles). Am scris și pentru a-i transmite hoțului un sfat; „prietene, ai luat acești bani printr-un act reprobabil, condamnat de societate; acum, dacă tot i-ai furat, ai atâta minte să nu-i prăduiești la băutură, păcănele sau tutun. Dacă ai copii, cumpără-le mâncare sau hăinuțe, dacă ești singur, ospătează-te și bucură-de câteva momente de belșug sau pune-i la ciorap pentru zile negre. Nu sunt supărat pe tine, ci pe mine că am fost căscat, iar dacă vei folosi acei bani așa cum ți-am spus, chiar nu mai sunt supărat deloc”, a încheiat medicul, arătând că nu este chiar atât de supărat pe cel care i-a sustras banii.
