Soția primarului comunei Fărcășești s-a stins astăzi din viață! Angelica Drăgoescu avea doar 39 de ani și era învățătoare la o școală din comuna Fărcășești. Angelica a lăsat în urmă două fete, un soț și părinții măcinați de durere.
Tristul anunț a foat făcut de profesorul de istorie din comună, Dumitru Cauc, pe contul personal de socializare. Mesajul este unul extrem de emoționant și îl vom reda mai jos: “Mireasma frântă a unei flori…
În crâng , risipindu-și visul, copacii suspină a toamnei grabnică sosire. Mai cufundați în gânduri, teii dau zarvă tristeții ce-o să vină. Doar ici-colo, o floare nerănită de recele dimineții, mai speră că roua o va inviora în amiezi .De o privești mai atent zărești pe o petală ceva din plânsul ei.Unde mai este mireasma din primăvara vieții ei?Poate atunci mai puteai întrezări o rază nouă de speranță.Dar acum…
Dar când se frânge cu totul o floare, unde, oare, se pierde mireasma ei?Pentru floarea care se frânge împrospătata rouă nu mai aduce decât o lacrimă de izbăvire .
La rându-mi, mă logodesc cu a toamnei tristețe și dau glas inimii mele, suspinului adânc din ea, rugându-vă, semeni, să-mi fiți măcar o clipă părtași. Azi, încă o floare s-a frânt, iar cu ea o mireasmă. De astă dată e o floare asemenea multor dintre voi, prieteni dragi, care, mâine dimineață, vă bucurați de a zorilor sosire. Ce nume predestinat perenității are floarea ce s-a frânt astăzi !Parcă niciodată numele unei asemenea flori nu s-a contopit mai tainic și mai adevărat cu sinele celui care l-a purtat anterior!Angelica Drăgoescu e floarea care nu va mai da dimineață binețe zorilor!Ne lasă amintirea chipului ei angelic, mireasma acestei flori o să străbată mult timp grădina aceasta, sporind, la fiecare sosire a toamnei, și mai mult durerea pentru cei care au fost în preajma ei.De acum, înveselirea pe care mireasma ei o aducea va lăsa locul durerii.
Ca unul care a văzut-o din perioada când era doar bobocel de floare, apoi crescând, înflorind, respirând a vieții fericire, sorbind din cupa de nectar a înțelepciunii, nu pot acum decât să mă rog la Dumnezeu să-mi dea darul lacrimei și să o pot plânge adânc, tainic și smerit.Vocea ei suavă ne-a fost cândva balsam de pus la rană.Iar soarele din privirea ei era totul numai speranță, Angelica aprinzând multe lumini, care îi vor duce strălucirea peste timp.Am fost bucuros, ca diriginte și ca om, să-i aprind candela spreranței, să-i deschid tolba cu povești, să-i deschid dragostea de a zbura către Olimp.Iar Angelica a zburat și ajuns pe treptele Olimpului, de acolo, precum Prometeu dând și altora lumină și arzime din ceeace ea dobândise cu mult sârg și dragoste infinită pentru cei din jur.Cu siguranță, cei care au cunoscut această floare, în amintirile lor blânde vor glăsui a inimii tristețe când ea s-a frânt.Iar mireasma florii ce s-a frânt va fi dulce amintire pentru noi, care ne-am bucurat de ea, când a aștepta ca și noi, în fiecare dimineață, sosirea zorilor.
Vei rămâne în frunzișul ochilor mei trandafiraș netrecător, lumină neatinsă de nicio umbră, iar amintirea glasului tău va fi balsam al sufletului așa cum ai fost tu, suflet agelic, când ne-ai fost în preajmă.
Dumnezeu să te aibă în pază și sufletul tău să-l așeze lângă atâtea alte flori prea repede și prea trist frânte.De acolo, să veghezi ca florile, cărora le-ai dat viață, să trăiască și să înflorească așa cum îți doreai!Drum lin spre îngeri, Angelica!“ a scris profesorul Dumitru Cauc.
