Cele două semne astrologice ale zodiacului împart ecliptica în douăsprezece zone egale. Aceste semne nu mai corespund constelațiilor astronomice în care apare Soarele. Constelațiile au forme și mărime neregulate, iar Soarele trece printr-o constelație care nu este considerată a fi membru al zodiacului, aceasta fiind Ofiucus sau Omul cu șarpele.
Având în vedere că majoritatea constelațiilor prin care trece ecliptica reprezintă animale, grecii antici numeau această zonă „cercul animalelor” sau „micile animale”. Dimensiunea și numărul constelațiilor zodiacale au variat în antichitate și au devenit fixe odată cu dezvoltarea astronomiei matematice.
Care sunt datele zodiilor?
Mai jos veți găsi lista cu datele zodiilor, adică datele cu trecerea Soarelui prin constelațiile zodiacului în era în care limitele acestora au fost fixate.
Berbec: 21 martie – 19 aprilie
Taur: 20 aprilie – 20 mai
Gemeni: 21 mai – 21 iunie
Rac: 22 iunie – 22 iulie
Leu: 23 iulie – 22 august
Fecioară: 23 august – 22 septembrie
Balanță: 23 septembrie – 23 octombrie
Scorpion: 24 octombrie – 21 noiembrie
Săgetător: 22 noiembrie – 21 decembrie
Capricorn: 22 decembrie – 19 ianuarie
Vărsător: 20 ianuarie – 18 februarie
Pești: 19 februarie – 20 martie
Aceste date continuă să fie folosite pentru semnele astrologice, deși precesia echinocțiilor a modificat constelațiile spre est. Spre exemplu, la data de 1 ianuarie direcția Soarelui este acum în Săgetător în loc de Capricorn. Istoria simbolurilor nu este cunoscută, deși acestea par să fi apărut inițial în manuscrisele grecești din timpul Evului Mediu târziu, scrie Britannica.
Cea mai veche înregistrare a semnelor zodiacale, un horoscop din 419 î.Hr.
Aranjarea constelațiilor de către mesopotamieni s-a păstrat până în zilele noastre pentru că a devenit baza unei scheme numerice de referință, adică sistemul ecliptic sau zodiacal. Acest lucru s-a întâmplat în jurul anului 450 î.Hr., atunci când ecliptica a fost recunoscută în mod clar și împărțită în 12 semne egale ale zodiacului. Majoritatea savanților moderni consideră zodiacul drept o invenție babiloniană, iar cea mai veche înregistrare a semnelor zodiacale este un horoscop cuneiform din 419 î.Hr. Cu toate acestea, având în vedere că sursele grecești îi atribuie lui Oenopides descoperirea eclipticii spre sfârșitul secolului V î.Hr., o dezvoltare paralelă atât în Grecia cât și în Babilon nu ar trebui exclusă.
În momentul în care a fost stabilit zodiacul, probabil că a fost necesară inventarea unei noi constelații, anume Balanța. Secole mai târziu, lucrarea astronomică Almageste a lui Ptolemeu încă descria stelele Balanței făcând referire la figura antică a scorpionului.
