Un medic român de terapie intensivă la un spital din Germania a relatat într-o postare pe Facebook cum un tânăr de 32 de ani a revenit la viață după 100 de minute în care inima sa nu a mai bătut, după ce consumase băuturi energizante:
„100 de minute fără viață. Și totuși… inima a ales să bată din nou.
Sunt momente în care medicina devine miracol.
În ianuarie, un tânăr de doar 32 de ani a simțit o durere intensă în piept, după ce consumase băuturi energizante. A sunat la 112.
Când echipajul a ajuns, era deja în șoc cardiogen. La scurt timp, inima i s-a oprit.
A fost transportat către noi sub resuscitare continuă.
Timp de 40 de minute, echipajul medical a făcut imposibilul .. ventilație , compresii, adrenalină, speranță.
La sosire, fibrilația ventriculară continua. Fără puls. Fără semn de viață.
Atunci s-a activat tot lanțul. O echipă întreagă a intrat în luptă. Am inițiat suportul ECMO sub reanimare, o cursă contra timpului, contra tăcerii.
Minutele treceau. Și totuși, nimeni nu a renunțat.
40 de minute de resuscitare clasică.
60 de minute de fibrilație ventriculară, sub suport ECMO.
O echipă întreagă care a refuzat să accepte sfârșitul.
A fost diagnosticat cu o disecție spontană de arteră coronariană, apărută fără avertisment, într-o inimă tânără.
A primit suport mecanic complet — ECMO, Impella, terapie complexă.
După cinci ore s-a trezit.
După opt zile, a părăsit terapia intensivă fără sechele.
Astăzi s-a întors.
A intrat pe ușă cu ochii plini de lumină și un zâmbet care a făcut liniște în toată secția.A venit să ne spună „mulțumesc”.
Să își ia jurnalul de terapie intensivă… acel caiet pe care, zi de zi, medicii, asistentele și familia i-au scris gânduri, speranțe și rugăciuni în timp ce el lupta inconștient între lumi.
Astăzi, acel jurnal s-a întors la cel care l-a inspirat.
Și odată cu el, ne-am reamintit de ce suntem aici:
Că nicio clipă nu e pierdută cât timp cineva luptă pentru tine.
Că o inimă poate reveni dincolo de orice statistică.
Că viața, când vrea, găsește o cale“.
