Mare jale, mare, pe capul măreților aleși locali din Gorj, la începutul acestui an, când săptămâni în șir, instituțiile de presă și rețelele de socializare au fost inundate de lacrimile primarilor. De la PSD, PNL, AUR, etc, că la ciolan și la plâns nu mai există doctrină, edilii l-au înjurat în cor, pe la colțuri sau direct pe la televiziuni, pe premierul Bolojan. Motivul? ”Dictatorul” de la București a făcut reformă fiscală și a îndrăznit să le ceară să își colecteze taxele corect și să mai taie din sinecuri și din frecătorii de mentă din primării. Ce-am auzit noi de la acești mari strategi ai administrației publice? Aceeași poezie recitată la unison: ”Ne taie bugetele, ne omoară investițiile, nu mai avem bani nici de becuri pe uliță, rămânem în beznă!”. S-au plâns că au fost nevoiți să evalueze schemele de personal și să dea afară trei nepoate și doi verișori care luau leafă degeaba. Tragedie națională, ce să mai. Toți primarii erau afectați de austeritatea impusă de ”Ilie Sărăcie”.
Dar, a venit vara și odată cu căldura, s-a topit și austeritatea din bugetele locale. Brusc, bezna de care se temeau edilii s-a transformat în lumini de scenă, iar lipsa banilor de investiții a fost înlocuită cu o dărnicie ieșită din comun, din portofelul public, evident.
Dacă te uiți pe harta județului, în ultimele săptămâni e o paranghelie generalizată de zici că le-a fătat purceaua la toți primarii deodată. Sărbătoarea teiului, Sărbătoarea cireșului, Zilele Comunei X, Y și Z, Festivalul Iei, varianta cu mici și bere, tot felul de serbări câmpenești care mai de care mai penibile.
Nu există comună în acest județ, oricât de amărâtă sau cu drumurile sparte, care să nu arunce cu miliardele de lei vechi pentru câte un bâlci. Pe scenele plătite din banii publici, adică din taxele locale crescute (sic!), se perindă o faună întreagă de artiști de mâna a doua și maneliști celebri, care încasează mii de euro pentru trei strigături în microfon și o piesă de karaoke cu publicul.
Românul e suflet sensibil și uită repede. Cum aude o scripcă, cum lasă dracului supărarea că n-are apă curentă sau că i s-a mărit impozitul și încinge o sârbă, o horă de mână și un țonțoroi de pomină. M-am uitat stânjenit pe centurile de socializare la toate chermezele astea comunale și am remarcat că, fără excepție, din boxe răsună un imn al slugărniciei locale: ”Să trăiască domn primar, că e bun și gospodar!”. Iar ”gospodarul”, cu burtoaca revărsată peste cureaua de firmă, dă mâna cu electoratul, împarte zâmbete și se hrănește cu iluzia că e zeul absolut al comunei. Pe banii proștilor (scuzați!), evident.
Dacă priviți cu atenție aceste adunări populare din Gorj și dacă scoateți din cadru telefoanele mobile ale spectatorilor, suntem întorși în timp cu cel puțin douăzeci de ani. Aceleași tarabe mizerabile, aceleași discursuri politice penibile de pe scenă unde primarul își arogă meritul că ”a adus artiștii”, aceeași mediocritate generalizată ridicată la rang de cultură locală. Deseori mă cuprinde o jenă, o rușine, când văd acțiuni efectiv puerile sub genericul unor manifestări care ar trebui să aibă o altfel de ținută, o cu totul altă abordare.
Județul ăsta refuză cu încăpățânare să evolueze. A rămas blocat într-un timp în care performanța unui ales local nu se măsoară în kilometri de canalizare, fonduri europene atrase sau parcuri industriale create, ci în numărul de mici distribuiți moca și în mărimea focului de artificii de la miezul nopții. O altă mare prostie neaoșă!
Râdeți, jucați și cântați, dragi gorjeni! Domn primar vă iubește doar o dată la patru ani și vă cumpără demnitatea cu o sârbă și un cârnăcior. Când ajungeți acasă de la paranghelie, în timp ce vă scuturați nădragii de praf, gândiți-vă un singur minut dacă de la ultima serbare câmpenească pe bani publici, calitatea vieții în localitatea dumneavoastră a crescut. Atât! În rest, să trăiască domn primar… pe spatele vostru! Și ca să-l parafrazez pe un specimen (am vrut să scriu dobitoc, dar nu scriu) aflat în fruntea unei comune: ”Vă uresc distracție plăcută!”.
