Poporul era hrănit pe vremuri cu pâine și circ, azi, când îi e foame, e bună și bătaia. Când statul nu mai are ce să îi dea cetățeanului îi dă bătaie. Și se vede cel mai bine în cazul revoltelor din Franța, Italia, Albania și de prin alte părți ale Europei Occidentale și Centrale. Culegem efectele „eroilor” progresiști care se află în fruntea Uniunii Europene de ceva vreme și politicile lor arată acum că nu poți hrăni poporul doar cu povești desprinse din socialismul utopic sau ecologia extremă. Apropo de ecologia extremă, am văzut recent o știre, pe Euronews, despre un studiu care a estimat că excrementele pinguinilor cu bărbie din Antarctica generează aproximativ 490.000 de tone de metan anual. Prin extrapolare la toate suprafețele antarctice influențate de aceste colonii, estimarea ar putea ajunge la circa 7 milioane de tone pe an. A doua cifră este o estimare extinsă, nu o măsurătoare directă a emisiilor întregului continent. Metanul este unul dintre cele mai puternice gaze cu efect de seră și are un rol important în încălzirea globală. Deși rămâne în atmosferă mult mai puțin timp decât dioxidul de carbon, efectul său asupra încălzirii este mult mai intens pe termen scurt.
I-auzi, pinguinii, ca și vacile contribuie la încălzirea globală. Și cărbunele din energia pe cărbune contribuie, și arderea lemnelor în sobă. Și oamenii când respiră folosesc oxigen și expiră dioxid de carbon. Deci cam toată lumea este un mic poluator. Și centralele de apartament. Și locuințele, și stomacul alegătorului pentru că ce intră și iese la un moment dat. Ca în cazul pinguinilor, și ce iese din om produce metan la un moment dat sau ajunge în râuri și fluvii, dacă nu este trecut din canalizare prin stațiile de epurare. Ce faci cu poluarea când apare, o elimini? Oare ce soluție o fi pentru pinguinii din Antarctica din excrementele cărora iese metan dat care contribuie la încălzirea globală? Ecologiștii poate vor propune eliminarea pinguinilor, care să nu mai contribuie încălzirea globală.
Ce faci când poporului îi este foame? Cum zicea Maria Antoaneta: „Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac!”, despre francezii care se revoltau pe străzi. Și astăzi se revoltă francezii și iau pulanul pe spate. Unele știri spun că oamenii care se revoltă sunt nemulțumiți de nivelul de trai, de inflație, de viața care a devenit tot mai grea în condițiile oferite de politicieni.
Ce au făcut politicienii europeni în ultimii 20 de ani ca celor 425 de milioane de locuitori să le fie bine? Ceva remarcabil, epocal? O politică publică pentru agricultură, alimentație, energie? Ce îți vine cel mai repede în minte și este de netăgăduit este priponirea dopului de sticlă. Adică, dopul fără pripon ajungea în natură și o polua. Un pet se descompune cam în 450 de ani. Este adevărat. Am rezolvat problema. Dopul rămâne priponit, deși mulți îl rup pentru că îngreunează golirea sticlei. Dar ce facem cu foamea poporului. Sărăcia a ajuns să bântuie prin UE și chiar prin statele considerate mai dezvoltate și civilizate. Politicile economice și energetice falimentare își arată acum efectele. Generațiile actuale de politicieni și-au atins limitele. Nu sunt nici la fluierul piciorului politicienilor de acum 50 – 70 – 100 de ani, care au refăcut lumea după războiul pe care tot ei îl începuseră. Ce fac acum urmașii lor, când poporul țipă de foame? Nici circ, nici pâine, nici cozonac. Doar un pulan pe spate. Clasa politică din fruntea UE și-a cam atins limitele. Nu mai are nici 1% timp să refacă ce a fost bun și a stricat. Era previzibil că UE va intra cu viteză în zid. Impactul s-a produs, încă intră în zid și nu dă semne că pune frână. Niciun gest.

