Cheia guvernării țării se află la președinte. Adică la Administrația Prezidențială ca instituție a democrației, însă soluția este la Nicușor Dan, omul sau politicianul, tatăl, matematicianul, fostul edil sau ce mai este. Ceva. Ce o mai fi sau o putea să fie. Din câte se pare, nu prea mult sau nu prea multe. Dacă ar fi avut vreo soluție aplicabilă, ar fi propus-o până acum. Ține de abilitatea lui Nicușor Dan ca om să avem un Guvern nou din toamnă. Nu mai este vorba de instituția prezidențială, pentru că, dacă ar fi ținut doar de aspecte instituționale și de chestiuni foarte precise, precizate în Constituție, atunci am fi avut niște reguli clare de stabilire a premierului și a Guvernului și nu am mai fi stat atâtea luni cu un guvern interimar.
Unii spun și nelegitim, pentru că a fost dat jos prin vot. În mod normal, ar trebui să fie evitate astfel de crize politice care afectează în mod evident și viața socială și economică și, mai ales, economică. Pentru că omul se uită prima dată în frigider, după ce se trezește și se dă jos din pat. Dacă mai are pat și nu a ajuns să doarmă direct pe covor sau direct pe parchet sau podea sau dușumea. E ca în Moromeții, i-o fi luat statul bunurile în schimbul achitării impozitelor la buget.
Omul de rând are așteptări mari de la ziua de azi. La ziua de mâine nu se mai gândește. Nici măcar nu mai ajunge cu gândul la ziua înmormântării, când vor veni o grămadă de cheltuieli pentru a fi trecut, conform obiceiului, către lumea cealaltă. Și la noi chiar se făceau petreceri prin pomenirea mortului. În ultimii ani, s-a cam terminat cu petrecerile și totul a devenit expeditiv. Pachetele se împart direct la cimitir și a cam dispărut masa de după. Nu mai sunt bani. Lumea încearcă să se încadreze în ajutorul oferit de stat și să răsufle ușurată că totul s-a încheiat cu bine și este ok din punct de vedere religios și uman. Și apoi acasă.
Lucrurile chiar au evoluat în Ardeal și nu se mai aruncă bani pe coroanele pentru mort, ci se oferă suma pentru flori în plic. Un fel de ajutor pentru familia celui decedat. Adică ne adaptăm la vremurile pe care le trăim. Este din ce în ce mai greu, pentru că o familie nevoiașă pune cu greu ceva pe masă în fiecare zi și, mai ales, în perioada de iarnă. Unii spun: „Lasă, mă, că nu a murit nimeni de foame!” Dar nu mai este ca pe vremuri. Sunt, cred, cel puțin un milion de români care nu știu dacă beneficiază de o singură masă substanțială pe zi. Mă rog, și unii se chinuie să slăbească. În tot acest timp, avem probleme cu salariile, PNRR, deficitul de energie, nu găsim cadre de conducere, nu ne mai place democrația, căutăm mereu un tătuc să ne ghideze în viață. Nu există o cale a guvernării ideale, dar dacă, în democrație, îți desemnezi conducătorii prin vot, atunci ar trebui să conducă și să facă bine publicului. Pare destul de simplu, dar este atât de complicat. Înseamnă că mai este ceva pe lângă votul popular și guvernare. Înseamnă că politicienii mai răspund și în fața altora decât a celor care i-au ales. Poate că de asta nu avem mâncare ieftină, energie ieftină sau energie în general, drumuri, locuri de muncă, salarii bune, servicii medicale ok, educație corectă și altele. Rezultatul nu apare, deși, la prima vedere, avem toate ingredientele. La prima vedere, pare că ne conduc politicieni care susțin că sunt competenți, însă rezultatele nu apar.
