Este cât se poate de limpede. Politicienii au făcut praf Sistemul Energetic Național. Firul roșu a fost, de la o guvernare la alta, energia regenerabilă și demolarea cărbunelui. Nimeni de pe planetă nu este fan al noxelor și nu vrea să își ia rufele de pe culme pline de praf de cărbune, însă România a pus, evident, carul înaintea boilor când vine vorba de strategia energetică națională. Nu încape niciun fel de îndoială că politicile energetice au fost scrise pe un șervețel, în afara țării, și au fost preluate de politicienii noștri.
În domeniul energetic există, poate, cele mai mari grupuri de interese. De ce? Pentru că se câștigă sume imense. Nu există loc, țară sau persoană care să nu folosească energie pentru a face ceva sau chiar pentru, pur și simplu, a exista. Suntem dependenți de energie, de aproape orice formă de energie. Nu putem să ieșim din casă fără telefonul mobil și este nevoie să îl încărcăm la priză. Deci avem nevoie de curent electric. Nu mai putem să trăim fără televizor, fără aer condiționat sau fără frigider.
Oricâte ai tăia de pe listă, să spui că te poți lipsi de ele, nu ai cum să renunți la apă. Iar, pe tot globul, pentru a avea apă ai nevoie de energie electrică, fie pentru a o extrage și pompa, fie pentru a o trata și a o distribui către populație. Să zicem că mai sunt câțiva care au fântâni, dacă stau la curte și au apă neimpozitată acolo. În rest, aproape toată lumea depinde de apă. Apa și energia apar în aproape orice activitate. Nu mai vorbim de combustibili. Așadar, pentru orice țară din lume și, mai ales, pentru România, este necesar să își stabilească o listă de priorități de guvernare. Și, pentru orice guvern care este și care va fi, energia va trebui să fie o prioritate. Chiar pe primul loc în agenda oricui va fi premier sau este premier.
Constatăm cu îngrijorare și surprindere, vorba lui Klaus Iohannis, lipsa oricărei preocupări a guvernelor și a celui actual cu privire la politicile din energie. Cu toate acestea, România a ajuns să își pună la pământ Sistemul Energetic Național. Și cum a reușit acest lucru? Prin preluarea pe nemestecate a unei agende europene sau progresiste cu privire la energia regenerabilă. Chiar cu prețul vieții. România a renunțat de bunăvoie la energia în bandă, precum cea produsă în termocentralele pe bază de cărbune. Și bine ar fi fost, ca să respirăm cu toții aer curat, însă doar dacă am fi avut ce pune în loc și doar dacă toată lumea ar fi făcut acest lucru. Europa și, mai ales, România și-au tăiat creanga de sub picioare și au ajuns să plătească prețul unor decizii nesăbuite.
România, cel puțin, a avut, în domeniul energetic, cele mai nesăbuite politici. Acestea s-au axat pe distrugerea vechilor surse de producție și înlocuirea lor cu energie solară și fotovoltaică. Pe hârtie, totul sună bine și chiar este frumos când vezi câmpuri agricole întregi pline de panouri solare sau de elice eoliene. În realitate, energia verde nu acoperă necesarul intern. Sunt perioade întregi dintr-o zi în care România a ajuns să importe curent electric de la vecini, la prețuri exorbitante. Nu avem stocare. Am închis, de la un an la altul, capacități pe cărbune și nu am pus nimic în loc. Am pierdut mii de MW din producția internă. Suntem, zi de zi, dependenți de importuri. Până și bulgarii au văzut cât de proști suntem și importă ziua energie solară de la noi, extrem de ieftin, și ne-o revând seara la prețuri de trei-patru ori mai mari.
Cine a decis demolarea Sistemului Energetic Național? Cine a avut un interes ca România să fie dependentă energetic? Cine câștigă în România sume importante din importul de energie? Poate răspunde CSAT la aceste întrebări. Momentan, politicienii sunt interesați doar să își pună poalele în cap de dragul puterii. Dar de ce insistă să fie la putere, dacă nu trag pentru a le fi mai bine românilor și țării lor? Doar setea de putere sau obligațiile îi mână în luptă? Politicienii au făcut praf Sistemul Energetic Național și va fi nevoie de ani de zile ca să ne revenim.
