Tableta lu’ Matei

Dacă nu mai e nicio speranță, ultimul să stingă lumina!

Am crezut, o bună bucată de vreme, că poate trăiesc într-o realitate paralelă. În weekend, pe rețelele de socializare, sunt postate sute de poze care creează impresia că Gorjul e un paradis turistic. Mașini cu numere de București, Timiș sau Dolj șerpuiesc pe Transalpina, terasele din centrul Târgu Jiului sunt animate, de la pensiunile de la mine de la Runcu se aud tot felul de muzici amestecate, imaginile cu Cheile Sohodolului adună mii de aprecieri pe Facebook, ce să mai, fericire maximă. De vineri după amiază până duminică, e o senzație de județ viu și pitoresc. Dar, de duminică după amiaza, pomăduiala asta dispare, lăsând la vedere Gorjul real, cu sate pustii, prin care, da, la modul real, umblă ursul nestingherit, și cu orașe tot mai lipsite de viață. Am trecut într-o zi, la orele prânzului prin Peștișani, de la Frâncești și până la ieșirea din Brădiceni, n-am întâlnit niciun om. Niciunul. Nici în alte localități situația nu e mai roză și vă asigur că bat județul frecvent de la un capăt la altul. Din centrul orașului Tg-Cărbunești și până la Bărbătești, într-o altă zi, am întâlnit trei oameni. Și la mine e la fel. Dacă strig, după lăsarea serii, la un vecin, se aude ecoul până în celălalt capăt al satului. În multe seri m-am uitat din stradă spre blocurile cu zece etaje de pe strada Plopilor și am numărat la câte ferestre e lumină. Senzația e că pe jumătate sunt părăsite, nu locuiește nimeni acolo. De ce se întâmplă asta? Știu, pentru că tinerii pleacă din Gorj. Dar de ce pleacă? Se duc la Cluj, Timișoara sau București, dar cel mai tris este că, de cele mai multe ori, fără bilet de întoarcere. Sunt și excepții, și tocmai am văzut câțiva tineri medici rezidenți care au revenit ”acasă”.

Dar să revin la iluzia prosperității din turism, că tot aud de investiții în domeniu, cu milioane multe din FTJ, cu hotel de nu știu câte stele, cu SPA, piscină și alte acareturi care, la cum arată Gorjul, nu cred că poate fi un business pe termen lung. De ce iluzie? Pentru că Gorjul a avut, în ultimii ani, o pierdere demografică fără precedent. Între recensământul din 2011 și cel din 2021, Gorjul a pierdut nu mai puțin de 27.000 de suflete. Sunt date oficiale pe care le-am cules din Anuarele Direcției Județene de Statistică. Știți cam cât înseamnă 27.000 de oameni? Echivalentul populației municipiului Motru și orașului Rovinari la un loc! Imaginați-vă că în zece ani, raportat la populație, aceste două orașe au fost șterse definitiv de pe harta vie a județului.

Citesc tot felul de comentarii și teorii despre cauzele care-i determină pe tineri să plece din județ. Opinia mea este că nu vor să își pună destinele la ruletă, adică să rămână într-un județ cu o economie monoindustrială, și aia în prag de colaps, și a unor joburi sezoniere de chelner, că doar acestea sunt opțiunile, dincolo de vrăjeala cu locurile de muncă generate de investițiile din FTJ.

Discursurile triumfaliste despre reconversia în turism este o capcană cinică a unor inși al căror orizont nu trece de vârful bocancului. Nicio regiune din lume nu s-a dezvoltat sustenabil (ca să folosesc și eu un cuvânt la modă) doar oferind cazare de weekend și niște bâlciuri cu pretenții de festivaluri. E nevoie de mult mai mult. De parcuri industriale reale, nu doar în pliantele electorale, pentru a crea facilități și infrastructură atractivă investitorilor care să genereze locuri de muncă în mediul privat, de o infrastructură de învățământ solidă, fără pile și tot felul de combinații politice, de o infrastructură medicală bazată pe competență, pe viziune managerială, care chiar să ofere servicii medicale de calitate.

Îi urmăresc pe primarii care se laudă că investesc masiv în asfaltul care duce spre zonele cu pensiuni, dar localitățile acelea nu au apă pe tot parcursul anului, nu au rețea de canalizare și de gaze. Și care sunt condițiile pentru turiști, unde se spală, cum se duc la WC? Aceiași primari renovează școli cu milioane de lei, iar apoi le închid din lipsă de elevi. Păi asta nu înseamnă că ei construiesc un viitor pentru acele localități, ci doar un decor frumos pentru bătrânețea celor rămași acolo.

Marea salvare promisă cu surle și trâmbițe, în ultimii ani, așa zisul colac de salvare financiar numit Fondul pentru Tranziție Justă (FTJ), s-a transformat, sub ochii noștri, într-o oportunitate de noi afaceri pentru cei care deja activau în diverse domenii, adică pentru miliardarii consacrați ai județului. Nu contează asta, până la urmă, dar locuri de muncă bine plătite, câte socotim la final sau tot pe salariu minim se merge? Chiar aș vrea să știu câte afaceri au fost finanțate prin FTJ pentru tinerii din Gorj care n-au mai avut vreun business până acum.

Dar, revin la prăbușirea demografică a Gorjului, care, știm cu toții că nu este un blestem natural, că doar n-a fost nicio molimă în ultimul deceniu și jumătate, ci decontul direct al unei uriașe culpe politice, generată, în mod evident, de votul nostru al tuturor. Generații întregi de parlamentari, primari, miniștri și baroni locali, care au reprezentat și reprezintă Gorjul, poartă vina acestui declin demografic, cauzat și de exodul tinerilor care nu s-au mai întors în județ. Timp de trei decenii, clasa politică locală a trăit confortabil la umbra fostului gigant energetic Complexul Energetic Oltenia, sau cum s-a mai numit în trecut, folosindu-l ca pe o masă de manevră electorală, dar și ca să-și conecteze afacerile la acesta, fără să miște un deget pentru a atrage investitori din alte domenii. Au lipsit viziunea, proiectele mari de infrastructură care să lege județul de restul țării și curajul de a pregăti regiunea pentru inevitabila tranziție de la cărbune la ce-o fi. În acești ani, gorjenilor li s-au vândut minciuni frumos ambalate, în timp ce clientela politică numeroasă a fost intens furajată cu sinecuri bine plătite.

Dacă nu ne trezim acum și nu le cerem socoteală, la vot și în fiecare zi, celor care ne-au adus aici, la următorul recensământ nu ne rămâne decât să constatăm câți am mai pierdut dintre noi și mă tem doar că, până atunci, cei care au condus județul vor fi la pensie, iar cei care ar fi putut schimba ceva au rămas la Cluj, la Timișoara, la București sau prin alte țări. Așa că, ultimul să stingă lumina!

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *