Sunt tineri care și-au ales drumul și privesc cu detașare toate aceste idei așa zis reformatoare, ca fiind departe de realitatea din învățământ și mai ales de viitorul educațional. Sunt tineri care gândesc pe termen lung, încrezători că pot reforma sistemul din interior, în timp, și că doar munca și învățarea, relaționarea cu elevii și performanța sunt ”soluțiile miraculoase” de însănătoșire a învățământului. Acești tineri vin cu un nou concept și pun accent pe dialog, pe consultarea lor cu privire la viitorul sistemului de educație.
Alexandra Romanescu este o tânără din Tg-Jiu, care are acestă mentalitate. Licențiată cu 10, în această vară, Alexandra a absolvit cursurile Facultății de Litere, Limbă și literatură română – Limbă și literatură engleză din cadrul Universității București și putea rămâne în Capitală să profeseze în sistemul public de învățământ, însă a preferat să se întoarcă acasă, încrezătoare că poate avea o carieră și într-un oraș de provincie. Este fiica cea mare a primarului Marcel Romanescu și spune că asta n-a constituit tocmai un avantaj, ci din contră.
Reporter: Cum ai luat decizia să studiezi litere, limba română – limba engleză și de ce la București?
Alexandra Romanescu: În primul rând a fost o pasiune a mea, dar cred că drumul acesta spre o carieră didactică a venit și din familie, dorindu-mi să urmez această tradiție, bunicul meu fiind profesor de matematică, mătușa mea, Maria Sichitiu, învățătoare, iar tatăl meu, când nu e primar, este profesor de economie la Universitatea ”Constantin Brâncuși”. Mai apoi, au apărut în viața mea dascăli extraordinari care mi-au definit parcursul, doamna mea învățătoare, Dorina Turtoi, doamnele profesoare, Camelia Dinuță, Elena Roată, Denisa Chiliban, Cristina Goanță, Mihaela Petcuță, Roxana Bunăiașu și Mirona Constantinescu. Sunt doar câteva nume pe care le precizez pentru că datorită dumnealor mi-a fost insuflată această pasiune, însă de-a lungul timpului, am avut onoarea de a avea profesori foarte dedicați care mi-au fost modele de urmat. Din clasa a VIII-a îmi amintesc că am vrut să fac Litere, deși, inițial, am fost la mate-info, doi ani, iar apoi am continuat la profilul filologie, pentru că asta îmi doream să urmez. Au fost ani foarte frumoși, dar foarte grei, în pofida a ce se spune, că Facultatea de Litere e una ușoară, dar nu e deloc așa. La București, pentru că acolo e cea mai bună Facultate de Litere din România.
Rep: Mulți din cei care pleacă din orașele de provincie în orașele mari, preferă să rămână acolo. Ești licențiată cu 10, cred că aveai oportunități mult mai multe în București, de ce nu ai rămas acolo?
Alexandra: Nu am rămas pentru că, în primul rând, sunt prea legată sentimental de familie și apoi pentru că vreau să mă dezvolt ca om, ca profesor, în orașul meu. A fost dorința mea de a mă întoarce acasă și sunt de părere că fiecare tânăr trebuie să aibă această dorință de a se dezvolta în orașul din care provine, de a se întoarce acasă, de a contribui fiecare în felul său, pe domeniul în care a studiat.
Rep: Care sunt avantajele și ca ar fi dezavantajele pe care le vezi acum, la început de drum, odată cu revenirea la Tg-Jiu?
Alexandra: Avantajele ni le creăm fiecare dintre noi, prin ce am devenit, după terminarea studiilor. Sunt comentarii, sunt răutăți și prejudecăți, în ceea ce mă privește, însă trecând peste toate acestea, cred că voi putea arăta oamenilor exact contrariul, adică ceea ce sunt eu.
Rep: Simți un disconfort pentru că ești fiica primarului?
Alexandra: Poate și asta m-a împins cumva să merg la București la facultate, departe de orice speculații care se puteau genera și am vrut să demonstrez că într-un oraș atât de mare, printre copii foarte buni, pot să fiu cea mai bună. În Tg-Jiu, încă din perioada gimnaziului, a liceului, ulterior, am fost defavorizată cumva, pentru că a avea numai 9 și 10 însemna, pentru unii, că notele nu erau datorită muncii mele, iar percepția asta devenise deranjantă.
Rep: Te afectează comentariile de pe rețelele de socializare…
Alexandra: Încă nu m-am obișnuit să ignor criticile neargumentate ale unora și, deseori, mă afectează, însă bănuiesc că face și asta parte din procesul meu de maturizare.
Rep: Nu ai intrat în învățământ imediat după ce ai terminat facultatea. Care e motivul?
Alexandra: Simt că sunt foarte pregătită și aveam timp să învăț pentru un examen de intrare în învățământ, pentru că facultatea m-a învățat asta, dar am preferat ca un an-doi să mă angrenez într-un proiect educațional privat.
Rep: Adică ai decis să-ți deschizi un after-school?
Alexandra: Da. Și asta presupune foarte multă muncă, organizare, administrarea unor lucruri destul de grele, dificile chiar, pentru un tânăr la început de drum. Am fost singură în acest proiect, am gândit absolut totul singură, de la proiectare, amenajare, inclusiv activitățile pe care le vom desfășura la ”Kiddo”.
Rep: Ce presupune acest after school pentru tine, că e ideea asta de școala de după școală și cam atât.
Alexandra: Știu că totul pleacă din lipsa de timp a părinților angrenați în diverse activități, program la serviciu, etc, și grija lor în legătură cu ce anume fac cu copiii, după orele de la școală. Vreau să fie un alt mediu. Nu vreau să fie doar școala de după școală. E un nou concept. Pot să vină la noi copiii de la clasa zero până la clasa a IV-a. Dincolo de teme, obligatorii de altfel, vrem ca micuții să-și descopere anumite talente, pasiuni, adică ne vom axa și pe segmentul ăsta, însă vrem să lucrăm și pe performanță. Avem ateliere de muzică, de pictură și tind să cred că e un punct forte pe care-l vom avea la ”Kiddo Afterschool”. Și vă mai dau un exemplu, o activitate necesară din punctul meu de vedere pentru dezvoltarea capacității de comunicare a unei limbi străine, copiii care vor veni la noi, vor comunica, zilnic, minimum 30 de minute doar în limba engleză.
Rep: Cum reușești să îi captezi atenția unui elev de a VIII-a, spre exemplu, care e cu gândul la telefon, la rețelele de socializare?
Alexandra: Fără telefon la ore, în primul rând! Asta e o condiție. Apoi, sunt și niște lucruri care vin din educația de acasă și noi continuăm să-l educăm din acel moment. Cooperarea cu copiii trebuie să fie mult mai deschisă și sunt de principiu că într-un colectiv niciunul nu trebuie să fie cel mai bun sau cel mai slab, să nu fie făcute diferențieri. Eu pun accent pe performanță și doar performanța să facă diferența!
Rep: Ce face un copil la after school?
Alexandra: Prima jumătate de oră vor avea o pauză de relaxare, după orele de curs de la școală, apoi masa de prânz. După aceea ne vom ocupa de teme și lucru suplimentar, iar apoi urmează activități recreative.
Oricum, a fost gândit și adaptat pe nevoile fiecărui copil. Avem două clase, una strict pentru învățare și alta pentru activitățile recreative, spațiu de joacă și tot de ce au nevoie copiii.
Rep: Ce presupune asistența psihopedagogică într-un after school?
Alexandra: Având modulul psihopedagogic, care se aplică inclusiv de la clasa zero, până la clasa XI-a, vom purta frecvent discuții cu ei și intenționez ca în scurt timp să angrenez și un psiholog în activitatea de la ”Kidoo” care să aibă discuții permanente cu ei de dezvoltare personală, pentru că mi se pare un lucru extrem de important și care, din păcate lipsește din sistemul de învățământ. Ei trebuie să învețe să-și exprime nevoile, iar noi să-i ajutăm să-și antreneze inteligența emoțională, să devină autonomi. Vom avea contact permanent cu părinții despre activități, despre teme, despre comportamentul copiilor, absolut totul va fi transmis părinților.
Rep: Practic vei fi un antreprenor în educație…
Alexandra: Nu numai atât. Eu prefer să fiu cadru didactic, chiar dacă, la acest moment, mă ocup efectiv de proiect. Pe 2 septembrie el va deveni funcțional și poate fi vizitat, iar pe 9 septembrie începem activitatea. Până atunci, pentru cele 20 de locuri, pe care le avem momentan, se pot face înscrieri. Oamenii ne găsesc la o simplă căutare pe rețelele de socializare.
Rep: Îți dorim succes!
A consemnat Eva Ioan
