Sub cupola avizelor – cum se legalizează distrugerea
Într-un comunicat sec, emis pe 30 august de Administrația Bazinală de Apă Jiu (ABA Jiu), se anunță că opt societăți au fost sancționate contravențional și obligate să-și suspende activitatea în zona carierei Pleșa. Motivul? Activități de concasare și sortare a materialului relocat, fără autorizație de gospodărire a apelor. Procesul tehnologic genera praf în cantități alarmante, afectând cursul de apă Porcu.
Dar ce nu spune comunicatul este că aceste firme nu au apărut peste noapte. Ele operează de ani buni în Aria naturală protejată Nordul Gorjului de Vest, parte din Situl „Natura 2000”. Și nu oricum – ci cu o avalanșă de avize și acorduri de la toate instituțiile care ar fi trebuit să protejeze mediul: Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Gorj, Primăria Bumbești Jiu, Ocoalele Silvice Jiul și Parângul Mic, Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, Agenția Națională pentru Arii Protejate, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și chiar Administrația Națională ”Apele Române” – ABA Jiu!.
Mecanismul funcționează „ca uns”: terenuri forestiere închiriate pe zece ani de la Obștea Porceni-Pleșa, scoaterea lor definitivă din fondul forestier național, defrișări mascate sub promisiuni de împădurire compensatorie – toate aprobate cu o viteză suspectă. În teorie, pentru fiecare hectar defrișat, firmele trebuie să împădurească trei. În practică, terenurile oferite în compensare sunt greu de identificat, iar verificările lipsesc cu desăvârșire.
Explozivi în arii protejate și avize fără impact
Dislocarea rocii se face cu explozivi, prin pușcare – o metodă menționată chiar în avizele APM Gorj. Cu toate acestea, ABA Jiu a considerat că „lucrările propuse nu au un impact semnificativ asupra corpurilor de apă” și că „nu este necesară elaborarea unui Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă”.
Mai mult, în documentațiile celor opt firme se menționează că au avut loc dezbateri publice. Cetățenii din Pleșa nu-și amintesc să fi fost invitați vreodată. Nici măcar formal. În realitate, comunitatea a fost exclusă din procesul decizional, iar muntele a fost tăiat strat cu strat.
Peisaj post-apocaliptic
Ceea ce odinioară era o oază verde a Gorjului s-a transformat într-un peisaj selenar. Din DN 66, în zona Castrului Roman, se zărește un nor constant de praf. Munții sunt ciuntiți, iar drumurile sunt brăzdate zilnic de zeci de camioane de mare tonaj.
Într-o zi toridă de vară, comisarii Gărzii de Mediu au făcut o vizită în zonă. Exloatatorii s-au mobilizat rapid și au pus în funcțiune câteva aspersoare improvizate, fără presiune reală, montate rar și ineficient. Practic, praf în ochi aruncat localnicilor.
Excavatoarele gigantice secționează muntele în ritm industrial. La unele cariere, praful era omniprezent – semn că vizita comisarilor nu fusese anunțată. La altele, grămezile ude trădau o tentativă de acoperire a neregulilor. Umectarea este prevăzută în avizele de mediu, dar se aplică doar când se știe că vine controlul.
Praful care sufocă
La Pleșa, sunt două surse majore de poluare: praful din cariere și praful infernal produs de camioanele de mare tonaj care cară agregatele. Localnicii sunt revoltați. Unii cer rigole pentru udarea drumurilor, alții vor să plece, dar nu-și pot vinde proprietățile. Pentru ei, lupta cu praful este pierdută.
La jumătatea lunii iulie, Garda de Mediu Gorj a convocat exploatatorii la o întâlnire. S-a propus montarea de aspersoare pe marginea șoselei și tehnologii mai prietenoase cu mediul. De atunci, tăcere.
Pe 14 august, în jur de o sută de persoane au protestat la Bumbești Jiu. Li s-a promis un calendar de măsuri. Nimeni nu l-a mai văzut. Semn că mecanismul merg în continuare ca uns.
Miliarde din granit și o comunitate abandonată
Cifrele vorbesc de la sine. Una dintre firmele care feliază munții la Pleșa a avut anul trecut o cifră de afaceri de 190 de milioane de lei și un profit de 21,7 milioane. O altă societate – 56 milioane de lei cifră de afaceri și 12 milioane profit. Și acestea sunt doar două exemple.
În același timp, Obștea de Pădure Pleșa-Porceni a avut venituri de peste 2,7 milioane de lei, mare parte din chirii de la aceste societăți. Administrația locală colectează taxe consistente. Toată lumea câștigă – mai puțin cetățenii.
În loc de concluzii…
În fața acestei tragedii ecologice, întrebarea care se impune este simplă: va avea statul vreodată curajul să regândească exploatările în zone locuite? Sau va continua să taie munții și să ofere satisfacții financiare colosale unor miliardari, ignorând complet oamenii și localitățile pe care le sufocă?
