Marian Enache, originar din comuna Aninoasa, a susținut un interviu pentru site-ul oficial al Federației Mondiale de Canotaj:
M.E.: Am început să vâslesc acum 15 ani. Am fost selectat de un antrenor. A venit în orașul meu: în acea perioadă orașul meu era foarte departe de clubul unde am început să vâslesc, era la 400 km distanță. Am început la vârsta de 14 ani. Îmi place, îmi place. Îmi place durerea pe care o simt, pentru că înțeleg că acea durere mă face mai puternic și nimeni altcineva nu poate suporta cu adevărat acest tip de durere. Cred că canotajul a fost făcut pentru mine. Am început și alte sporturi la o vârstă fragedă, cum ar fi handbalul și puțin fotbal, dar m-am regăsit în canotaj. Acest sport frumos îmi oferă cele mai bune rezultate din cariera mea.
Reporter: Între Jocurile Olimpice din 2020 de la Tokyo și Campionatele Mondiale de canotaj din 2023 de la Belgrad ai fost în echipa masculină de patru rame, calificându-te pentru Paris – te așteptai să concurezi cu acea barcă la Paris?
M.E.: Am fost în finala B la Tokyo, dar pentru mine a fost la fel ca finala A. Fiecare cursă este cea mai bună pe care o pot face în acel moment. În anii următori m-am regăsit în cvadruplu; cvadruplul este o barcă dificilă, nu doar pentru mine, ci pentru întregul echipaj, pentru că nu este ușor pentru toți patru să fie în același sat. Am încercat să fac din patrulaterul nostru cea mai rapidă barcă, dar viteza pe care am obținut-o în acea perioadă ne-a fost suficientă pentru că ne-am calificat la Jocuri. Nu mă așteptam să vâslesc la Paris în dublu, mă așteptam să vâslesc în simplu sau în quad. Dar m-am trezit în 2024 mai puternică decât eram înainte și am spus OK, hai să mergem din nou în dublu și să facem să zboare. Nu știu exact ce-mi rezervă viitorul, dar dublu rămâne clasa mea preferată de bărci. Sper că în viitor voi bate recordul mondial la canotaj. Rep.: Ce a făcut ca combinația cu Andrei Cornea să funcționeze?
M.E.: În 2021, la ultima calificare de la Lucerna, am încercat să calificăm și cvadruplul și nu am reușit. Aceea a fost prima dată în viața mea când am vâslit cu Andrei într-o barcă. Andrei a început să se maturizeze. A înțeles ce trebuie să facă pentru a deveni din ce în ce mai bun în fiecare zi. Am fost norocos pentru că Andrei, când a venit în dublu cu mine, a înțeles că trebuie să fie cu mine în aceeași linie. Știe că în orice barcă sunt eu, acea barcă este mai rapidă. I-am spus: Andrei, avem o șansă, tu mă ai doar pe mine, eu te am doar pe tine. Trebuie să facem această dublă mai rapidă. Avem aceleași parametre, suntem suficient de puternici, suntem mai puternici decât ceilalți, dar trebuie să ne bucurăm de asta, să ne bucurăm mai mult de durere și suferință. Andrei a înțeles asta. Ne dăm maximul la fiecare antrenament, ne bucurăm atât de mult, ne înțelegem ca frații. Din punctul meu de vedere, încrederea este factorul principal într-un echipaj. Să fii alături de el atunci când are cea mai mare nevoie este un plus. Ajută echipajul. Așa că avem încredere unul în celălalt, el înțelege de ce am nevoie, el înțelege că este mai puternic decât crede. Am făcut doar cursa noastră și am primit confirmarea că am avut dreptate, suntem cei mai buni.
Rep.: Ați fost pe locul trei în semifinala de la Paris, dar i-ați învins pe olandezi în finală – care a fost secretul în acea cursă?
M.E.: Am câștigat finala datorită semifinalei. Am avut cea mai bună semifinală din viața noastră. Am avut o problemă – nimeni altcineva nu știe despre această problemă – Andrei a avut un defect la scaunul său. Îmi amintesc că la jumătatea cursei am simțit că Andrei nu mai era acolo cu mine. Știam că ceva nu este în regulă, nu fizic, nu mental, altceva nu este în regulă, așa că am început să forțăm. Nu mă gândesc la probleme, nu mă gândesc la nimic în cursă, știu doar că dacă sunt capabil să mă împing înainte, totul este posibil. Am acceptat ceea ce s-a întâmplat în acea cursă. Ne-am forțat, am forțat și am forțat și am forțat până la ultima lovitură. După această semifinală i-am spus lui Andrei că dacă cu această semifinală proastă am ajuns în finală, cu problemele noastre din barcă, în finală le vom distruge. I-am spus la start că în finală trebuie să pornim mai repede, să împingem fiecare cursă ca și cum ar fi ultima, așa că vom vedea în ultimii 500 ce se întâmplă. Știm de ce suntem capabili în ultimii 500 de metri. Desigur, în timpul anului am studiat mult echipajul Olandei, am studiat mult echipajul Irlandei. Știam că Olanda va veni în al doilea 1000 de metri, așa că obiectivul meu a fost să nu le răspund, să îi las să ne atace. Acesta a fost punctul în care am câștigat finala. Când Olanda ne-a atacat, ne-am păstrat ritmul. În ultimii 500 de metri, când am avut un final, ei nu au avut. Acolo a fost diferența. Mentalitatea este principalul factor, cred eu. Când ai totul aici în minte, când visele îți zâmbesc, ei nu au nicio șansă. Este istorie pentru România, este istorie pentru mine. Este ceva la care acum câțiva ani nici nu visam. Acum știu că nimic nu este imposibil.
