Reporter: Înainte de orice discuție despre politică, spune-mi povestea ta.
Nicky: M-am născut cu parapareză spastică… Ambii părinți au fost profesori… Acum, îl mai am doar pe tata, pentru că mama a murit, cu ceva ani în urmă. Am făcut gimnaziul aici, la Polovragi, după aceea, liceul, la Novaci. Am făcut naveta cu mașina personală, în fiecare zi, pentru că nu puteam să urc într-un mijloc de transport în comun.
R: Nu erau microbuze școlare atunci?
Nicky: Erau microbuze ale unor firme private, numai că, dacă nu au rampă, nu are cine să te ridice în fiecare zi… Când am început liceul, tata nu a avut permis și doi ani m-a dus un vecin. Foloseam mașina mea, iar benzina costa în jur de 10 milioane de lei vechi pe lună. Tata avea, în perioada aia, undeva la 20-25 de milioane de lei vechi, pe luna, ca profesor și 10 milioane se duceau numai pe navetă.
R: A fost destul de greu…
Nicky: Destul de greu pentru că, nu îmi e rușine să zic, acum sunteți prietenul meu, erau toalete noi, dar nu erau adaptate, nu încăpea căruciorul, deci trebuia să am grijă tot ce mănânc, tot ce beau… De când ajungeam acasă, până până dimineața, eu aveam foarte mare grijă la rația de apă, ca să nu fie necesar să mă deplasez la toaletă…
R: Și după liceu…
Nicky: După liceu am făcut Facultatea de Drept și Administrație Publică, am terminat anul trecut, la Universitatea ”Constantin Brâncuși”, dar am făcut la învățământ la distanță, pentru că nu îmi mai permiteam să mă duc în fiecare zi, dus-întors, și financiar, dar și pentru că nu putea să stea cineva după mine atâtea ore.
R: De ce ai ales Drept și Administrație Publică?
Nicky: Pentru că am vrut să cunosc cât mai bine legile, cât mai mult din ele pentru că m-am lovit, de-a lungul timpului, de foarte multe abuzuri, foarte multe lucruri care nu erau în regulă.
R: Din punctul tău de vedere ca om sau ca persoană cu dizabilități?
Nicky: Și ca om și ca persoană cu dizabilități. De exemplu, pe 2 februarie 2018, că n-o să uit niciodată ziua asta, am căzut pe scări la facultate, în centru la Târgu-Jiu, noroc că erau două-trei trepte. Nu aveau rampă, m-a ridicat cineva, a tras prea repede de cărucior și am căzut pe spate, dar din fericire, am rămas suspendat în mânerele astea.
R: Acum ai decis să intri în politică. De ce?
Nicky: Nu, eu am intrat în politică de la 18 ani, deci am cinci-șase ani…
R: Să nu-mi zici că, deja, ești traseit politic.
Nicky: Nu, nu, direct la PNL am intrat. Am o aversiune față de PSD, pentru că, de multe ori, mi-am dat seama că ei au tras județul ăsta înapoi și au un mod de conducere care nu prea are legătură cu democrația, de multe ori.
R: Bun, dar PSD are doctrină socială…eu nu fac apologia PSD, dar prin politicile pe care le face își îndreaptă atenția către persoanele cu probleme sociale sau cu dizabilități.
Nicky: Au ca reprezentant o persoană cu dizabilități în Parlament, chiar PSD, pe numele lui Narcis Chisăliță, numai că, din nefericire, eu nu am văzut, până acum, să aibă vreun proiect care să ajute cu adevărat persoanele cu dizabilități.
Eu am intrat în politică și din respect pentru istoria PNL și, cu timpul, am ajuns să fac politică și din respect pentru domnul Vîlceanu, pentru că e un om care, întotdeauna, ne-a tratat cu respect, întotdeauna, a căutat să ne ajute, întotdeauna, a vorbit despre situația noastră în Parlament, numai că e un pic complicat să se facă ceva pentru persoanele cu dizabilități, atâta timp cât persoanele cu dizabilități nu se implică activ în procesul de vot, nu se implică activ în viața politică, decât foarte puțini dintre noi, pentru că, fie le este rușine de cum arată, fie le este greu sau imposibil, poate nu găsesc căi de comunicare cu politicienii de la nivelul județului…
R: Și acum ești pe lista PNL pentru Consiliul Județean. De unde a venit propunerea?
Nicky: Eu, sincer să vă spun, am primit cu bucurie o asemenea propunere, care a venit din partea domnului Vîlceanu, pentru că are foarte mare încredere în mine și încrederea asta mă onorează. Am am intrat pe lista asta și pentru că am foarte mare încredere în Iulian Popescu, în suflul nou pe care îl poate aduce în politica gorjeană și am încredere foarte mare că, dincolo de acel program politic, ”îmi pasă de Gorj!”, care este scris într-un anumit fel, dincolo de proiectele care sunt scrise acolo, o să primeze respectul față de cetățean.
R: Îl consideri realist acest proiect?
Nicky: Da, îl consider realist pentru că, să vă dau un singur exemplu: Iulian Popescu a vorbit despre construirea unui spital nou. Mulți dintre politicieni ba chiar și Cosmin Popescu, după aceea, a vorbit despre construirea unui spital nou, numai că, domnul Iulian Popescu a și indicat sursa de finanțare, terenul respectiv… Fiecare lucru care este stipulat în programul respectiv are o bază reală, o bază care poate fi demonstrată.
R: O să-ți dau o veste proastă: dacă ajungi consilier județean, o să ajungi cu greu în sala de consiliu pentru că nu sunt căi pentru persoanele cu dizabilități pentru a ajunge la ședința Consiliul Județean.
Nicky: Am observat când am fost să-mi depun candidatura, este o singură rampă prin spate.
R: L-ai cunoscut pe Iulian Popescu?
Nicky: Sunt chiar prieten foarte bun cu dânsul și încerc să ajut pe cât pot.
R: Ce crezi că vei putea face dacă vei ajunge consilier județean?
Nicky: Dincolo de ce aș putea eu să spun că o să fac și o să dreg, pot să afirm doar că principalul meu obiectiv este schimbarea mentalității oamenilor sănătoși în ceea ce privește persoanele cu dizabilități. Vreau să arăt și vreau ca oamenii să înțeleagă că orice persoană, indiferent de starea ei fizică sau de anumite neajunsuri, poate să ajute societatea și trebuie să încerce să ajute societatea, pentru că dincolo de proiectele concrete pe care le poate face un politician, eu cred că principala misiune a unui politician este schimbarea în bine a mentalului colectiv.
R: E mai complicat! Adică e clar că doar unii au obiectivul ăsta, alții au alte scopuri atunci când intră în politică. Simți că oamenii încă privesc într-un fel anume persoanele cu dizabilități și că i-ar putea considera inutile pentru societate?
Nicky: Da, din nefericire, pentru că, de multe ori, și asta nu e un reproș la adresa oamenilor normali, dar de multe ori, ne privesc cu milă și au mentalitatea asta că trebuie să te ajute pe moment. De exemplu, dacă văd că trebuie să te urci în autobuz, unii oameni sar să te ajute să te urci în acel autobuz, ceea ce nu e un lucru rău, dar nimeni de acolo nu ajunge să se gândească, să vorbească cu compania respectivă de transport sau să facă o hârtie către compania respectivă de transport, în care să spună că este obligată, atâta timp cât face transport public, să asigure condițiile persoanelor cu dizabilități ca să urce în aceste mijloace de transport.
R: E clar că situații de acest fel nu preocupă oamenii așa ziși normali.
Nicky: Din păcate, la mulți oameni, și nu e vina neapărat a cuiva, dar vorbesc de mentalitate, până nu ești în situație, nu te preocupă, pentru că, atâta timp cât poți să te descurci…
Legat de persoanele cu dizabilități vreau să le fac un îndemn tuturor să participe la vot, indiferent de opțiunea electorală pe care o au. Eu reprezint PNL, dar ei trebuie să înțeleagă că trebuie să participe la vot, la aceste alegeri, pentru ca toți politicienii să înceapă să-i ia în seamă. La mine a fost un caz fericit, pentru că domnul Vîlceanu este un om special și a avut și are încredere în mine și ține cont de cuvântul meu, dar majoritatea politicienilor nu sunt ca dânsul și politicianul, în general, vrea voturi și să se asigure că masa respectivă de persoane, pentru care face un anumit proiect, se prezintă la vot. Or, atâta timp cât noi nu ne prezentăm la vot, noi ca persoane cu dizabilități sau nu ne zbatem să facem proiecte sau nu ne implicăm în politică, spunând că oricum nu e de noi și nu avem nicio șansă, nu putem să schimbăm absolut nimic.
R: Acum ai o oportunitate și știind toate problemele cu care se confruntă o persoană cu dizabilități, poți iniția proiecte care să schimbe în bine viața acestor oameni.
Nicky: Unul din obiectivele mele de suflet, ca să zic așa, este înființarea unui centru ”Respiro” pentru persoanele cu dizabilități. Eu sper la mai multe centre, sper să se înființeze și în Motru, am discutat cu domnul Jianu și am toată susținerea lui, sper să am deschidere și sunt convins că o să am deschidere din partea lui Marcel Romanescu, ca să se facă un centru de ”Respiro” și în Târgu Jiu.
R: Ce înseamnă asta?
Nicky: O să vă explic neacademic: însoțitorii persoanelor cu dizabilități sau aparținători, rudele, au nevoie, câteodată, să plece undeva și în momentul în care ar pleca mai multe zile, în funcție de diagnosticul pe care-l are, persoana rămasă în custodie are nevoie de îngrijire adecvată, are nevoie să fie plimbată, are nevoie să fie lăsată undeva unde să fie bine îngrijită. Chestiile astea în străinătate sunt lucruri normale. În străinătate, persoanele cu dizabilități nu sunt privite cu milă, pentru că se asigură transport adaptat, se asigură un loc de muncă, se asigură aceleași drepturi ca ale unui om normal.
R: Constat că nici un politician, în această campanie electorală, nu vorbește despre calitatea vieții.
Nicky: Eu nu pot să vorbesc despre ceilalți politicieni din Gorj pentru că pe mulți nici nu-i cunosc și nu nici nu pot să îmi dau cu părerea, dar aceste lucruri pe care vi le-am explicat i le-am expus și domnului Vâlceanu, de mulți ani de zile, și dânsul a luptat alături de mine și chiar datorită dânsului copiii bolnavi de cancer, până la vârsta de 18 ani, pot primi indemnizație și după ce boala a stagnat.
Vă mai dau un exemplu: atunci când Eugen Teodorovici, ministrul de Finanțe, a considerat că trebuie să avem buget zero pentru persoanele cu dizabilități, adică a trecut tot ce ține de persoanele cu dizabilități, mă refer la bani, în responsabilitatea primăriilor, deci, numai dacă primăria are bani plătește însoțitorii, dacă nu, nu plătește…A fost o întreagă tevatură. Din fericire pentru mine, fiind prieten cu domnul Vîlceanu și dânsul înțelegând situația noastră, chiar întâlnindu-se cu mine de multe ori, a fost unul din puținii parlamentari, dacă nu chiar singurul, pentru că eu doar pe dânsul l-am văzut, care a tras un semnal de alarmă că bugetul zero pentru dizabilitate înseamnă pur și simplu un genocid.
Vreau să vă povestesc despre indicele social de referință. Este indicele după care se calculează indemnizația unei persoane cu dizabilități și noi, scriptic, suntem considerați ca făcând parte din aceeași categorie cu cei care primesc ajutor social și cu multe alte categorii de persoane, iar din cauza aceasta, mult timp nu s-a putut crește indemnizația persoanelor cu dizabilități, nici măcar la nivelul salariului minim pe economie. Acum câteva săptămâni sau luni, domnul Ponta, în ”mărinimia” domniei sale, a vrut să modifice ISR-ul, spunând că el împreună cu cei care l-au au propus, și din PSD și din mai multe partide, se gândesc la persoanele cu dizabilități. Or, dacă ei se gândeau, cu adevărat, la persoanele cu dizabilități, având o majoritate formată din PSD, Pro România și ALDE, puteau să scoată persoanele cu dizabilități de la indicele social de referință și puteau să mărească indemnizația persoanelor cu dizabilități, exclusiv, fără să mai fie nevoie de alte măriri la categoriile sociale care intră în aceeași oală cu persoanele cu dizabilități. Dincolo de chestia asta, pot să vă spun că persoanele cu dizabilități o să aibă parte de schimbare reală. Mie nu îmi place să mint și nu o să mint niciodată: dacă PNL va rămâne la guvernare, cu majoritate parlamentară și dacă noi vom câștiga Consiliul Județean și dacă eu o să intru la Consiliul Județean se vor face proiecte, se vor demara proiecte, dar proiectele acelea nu se pot realiza de pe azi pe mâine. Și mai este o problemă ce ține de ani de zile și, din păcate, societatea românească nu a fost educată de așa manieră încât să includă și persoanele cu dizabilități în rândul oamenilor normali.
R: Ești optimist?
Nicky: Dacă nu eram optimist, probabil că acum m-ați fi găsit într-un ”balamuc”, ca să mă exprim mai plastic, dar eu întotdeauna am sperat și am crezut că o să se poată schimba ceva în societatea noastră, numai că, din păcate, întâlnesc multe persoane, chiar și din cei apropiați, prieteni, care îmi zic că, oricum, în politică nu poți schimba nimic, că nu ai ce să faci. Eu nu pot să am mentalitatea asta, eu cred foarte mult în seriozitatea partidului din care fac parte și mi s-a demonstrat că domnul Vîlceanu respectă ceea ce vorbește și sunt foarte convins că dacă vom avea majoritatea, după alegerile parlamentare, se vor putea trece o serie întreagă de proiecte să ajute la integrarea cu adevărat a persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și într-o viață normală, cât de cât.
R: Crezi în Dumnezeu?
Nicky: Foarte mult. Ca să fiu sincer, în perioadele de început ale vieții mele nu credeam foarte mult în Dumnezeu, spuneam întotdeauna că ce are Dumnezeu cu mine, de ce m-am născut așa…o serie întreagă de multe alte tâmpenii pe care le gândeam la vremea respectivă. Numai că, Dumnezeu mi-a demonstrat, în nenumărate ocazii, că are grijă de mine și că are grijă de fiecare om, dar fiecare trebuie să încercăm să ne luptăm pentru binele societății și al nostru. În momentul în care ai o dizabilitate sau orice fel de boală nu poți să spui că, gata eu am o boală, nu mai pot face nimic, trebuie să-mi aștept sfârșitul și trebuie să aștepți să vină ceva de la Dumnezeu fără ca eu să fac nimic.
A consemnat Claudiu Matei
