Fără să intru prea mult în detalii dezbătute îndelung în spațiul public în ultimele ore, țin doar să remarc faptul că cele două momente cheie din timpul conferinței extraordinare de presă de la Curtea de Apel București, adică mărturia judecătoarei Raluca Moroșanu și telefonul președintei Înaltei Curți, Lia Savonea, puse cap la cap, conturează o imagine extrem de gravă a realității trăite de magistrați, exprimată deschis, public, în direct, în fața unei țări întregi. Într-un context extrem de sensibil după reportajul Recorder, care dezvăluie practici corupte la vârful sistemului judiciar, cred că nu mai e suficientă retorica despre independența justiției, ci e nevoie de mecanisme de investigare independente atunci când apar astfel de semnale de presiune.
În plan concret, mărturia judecătoarei Raluca Moroșanu, care a urcat la prezidiu și a susținut că relatările jurnalistice despre presiuni în sistem sunt adevărate și că magistrații se simt terorizați, este o confirmare publică a unei stări de fapt, iar discuția despre independență ar trebui să capete, instantaneu, cred eu, dimensiunea protecției personale și a necesității unor mecanisme reale de apărare a integrității actului de justiție.
Am revăzut de câteva ori acel moment și am urmărit fețele magistraților aliniați în spatele șefei CAB sperând să observ un gest, o urmă de emoție, în timp ce colega lor a declarat că tot ce a spus judecătorul Beșu în documentarul Recorder este adevărat. Nimic, niciun gest, nicio tresărie.
De altfel, între cei 178 de judecători și procurori, care s-au declarat (până joi seara) solidari cu magistrații care au făcut dezvăluirile din documentarul Recorder, și anticipând ”repercusiunile ce se preconizează cu privire la colegii noștri Laurențiu Beșu și Raluca Moroșanu”, doar doi judecători de la CAB se află printre semnatari. Cel mai probabil din cei care nu s-au aflat în picioare, în spatele șefei instanței, în timpul conferinței.
Al doilea moment definitoriu este telefonul președintei ÎCCJ. „M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc”, a șoptit judecătoarea așezată de-a dreapta Lianei Arsenie, fără să bănuiască că zecile de microfoane din fața lor vor surprinde momentul. Apelul președintei ÎCCJ, Lia Savonea, a intervenit într-un punct sensibil al conferinței de presă de la CAB și a devoalat brutal modul în care se coordonează liderii din justiție în momente de criză.
Dincolo de emoția publică generată de reportajul Recorder, ceea ce s-a întâmplat în conferința de presă de la CAB este fără precedent. În încercarea de a demonta susținerile privind unele practici neortodoxe care au dus la prescrierea răspunderii penale în dosare cu inculpați ”celebri”, conferința a fost de fapt o răfuială publică, o canibalizare între magistrați.
Ce mă întristează însă, la finalul acestei zile, este faptul că printre cei 200 de magistrați care s-au solidarizat cu colegii lor care au avut curajul de a sesiza problemele și presiunile din sistemul de justiție nu exista (până joi seara, repet) niciunul de la instanțele și Parchetele din Gorj. Pentru că sunt mulți valoroși profesional, curajoși și onești, îndrăznesc să sper că vor apărea în următoarele zile…dacă mai cred că ”Jus est ars boni et aequi” (Justiția este arta binelui și echității).
