Ministrul Sănătății a trimis luni Inspecția Sanitară de Stat în control la Spitalul Floreasca, după ce o pacientă a publicat imagini cu gândaci în Centrul de arși.
Alina și unchiul ei au donat piele pentru Lavinia, sora Alinei, mamă a doi copii, care a suferit arsuri pe 70% din suprafața corpului în urma unui incendiu produs în propria locuință. A salvat copiii, dar a fost internată în stare gravă la Floreasca. După 53 de zile de spitalizare, familia a decis transferul în Belgia, din cauza condițiilor, conform jurnalistei Carla Tănasie, de la Digi24
Alina povestește experiența trăită în spital, alături de sora ei:
“Eu fiind acolo vedeam care sunt problemele în ceea ce privește igiena, gândacii, pe lângă gândacii pe care știu că i-ați văzut și în poze, eu am mai avut o situație în care am mers la baie și m-au năpădit furnicile, la propriu.
Gândacii din poze unde sunt? Unul era în baie, unul era agățat de perfuzia mea. Eu m-am trezit într-o dimineață atârnat cu el așa la perfuzie.
Am început să țip.
Acela agățat de tifon este gândacul cu care eu m-am trezit într-o dimineață.
A venit doamna asistentă și am cerut să vină să curețe.
Au încercat cumva să spună că este și vina mea, pentru că de 2 zile nu mai spălau cu substanță care avea la bază clor, eu făcând o reacție alergică și, pentru a mă proteja,
au renunțat la a mai folosi clor.
Era, cum a spus doamna asistentă, “amețit”(gândacul).Explicațiile au fost că au fost amețiți pentru că s-a curățat în altă parte și au venit pe canalizare. Se vede că sunt amețiți, că altfel ar fi fugit. Eu am făcut poza pentru a-i arăta domnului asistent, pentru că avusesem discuția despre curățenie cu o zi înainte și cu furnicile și rugasem să ia măsuri, pentru că mă temeam de faptul că Lavinia ar putea lua multe infecții și i-ar fi fost fatale.
Noi, dacă ne simțeam rău sau aveam nevoie de tratament sau orice, trebuia să sunăm pe numărul personal al asistentului să vină, pentru că el era la zona de sterilizare. Au fost și zile când am avut asistent alocat pentru noi, dar de cele mai multe ori împărțeam asistentul cu sterilizarea.
Am început să pun solicitări scrise să mi se pună la dispoziție un raport medical de stare curentă a Laviniei.
La prima solicitare am primit un document care atestă că Lavinia se află într-o stare foarte gravă, dar fără alte detalii.
Pentru că nu reușeam să obțin informațiile oricât aș fi întrebat, am început să fac cererile în 2 exemplare și ceream să mi se dea număr de înregistrare.
Abia atunci au început să-mi răspundă.
Am făcut o nouă solicitare să văd dacă mai există și altele și nu îmi spun, așa cum nu îmi spuseseră nici de pioceanic. Mi-au spus că nu au rezultat, dar într-un final am primit că este infectată cu această bacterie.
În tot timpul acesta, starea Laviniei a început să se înrăutățească.
Doamna doctor mi-a spus că la nivelul coapselor, acolo unde nu a avut loc vreo intervenție chirurgicală, a început să paraziteze. Acela a fost momentul declanșator pentru mine și am început să caut și mai mult ce înseamnă transferul ei, și acela a fost momentul în care am zis ca singura noastră șansă e să plecăm. Nu primeam mai multe informații de atât.
Și că îi cedează rinichii. Asta a fost o altă informație.
Medicii atât din Germania, cât și din Belgia îmi solicitau poze cu plaga pacientului, nu le-am primit și niciun raport de stare curentă. Mi s-a comunicat că primesc un bilet de externare.
În ultimele 2 săptămâni le tot spusesem că imediat ce am OK-ul și primesc datele solicitate de spitalul de afară, o iau și plec. Un alt subiect care a supărat și a generat multe discuții: mi s-a reproșat că nu sunt recunoscătoare pentru câte au făcut, că eu cred că afară nu sunt infecții. Mi se spunea continuu că pentru Lavinia nu se poate face nimic mai mult.”
De când a ajuns în Belgia(miercurea trecută):
“Lavinia spune că a ajuns în rai, nu mai are dureri. Medicii sunt îngrijorați. Îmi tot spun că este plină de infecții. Pielea care a fost grefată va trebui îndepărtată în totalitate, cu excepția mâinilor, la nivelul palmelor.
Peste tot pe unde a fost deja operată se impune o curățare riguroasă, îndepărtarea acestor infecții, „mizerii”, cum o spun medicii de aici, urmând ca ulterior să se înceapă procesul de grefare.
Despre experiența ei și a unchiului, ambii donatori de piele pentru Lavinia:
“Ni se tot spunea că nu putem să ne văităm, că dacă noi ne văităm, amărâții ceilalți cum ar fi sora mea, care trăiesc un iad pe pământ, ce să mai zică? Am încercat să rezistăm cât am putut. Doar că în noaptea de sâmbătă spre duminică eu am ajuns într-un punct în care nu mai puteam îndura durerea. Am avut și o reacție alergică, și dermatită și, cumulat cu frisoane, nu puteam să mai gestionez durerea.
Asistentul care ne era repartizat era și pe sterilizare.
Trebuia să vină să-mi administreze calmantele, nu a venit. La 4 l-am sunat, dar nu a venit.
Am început să sun la butonul roșu, dar știam că nu răspunde nimeni, căci cu noi pe post critic, nu era nimeni. Am început să sun pe fix, al secției, nu mi-a răspuns nimeni.
A venit un asistent, mi-a pus o perfuzie, dar nu a stat să vadă dacă branula curge. A zis că la 7 se schimbă tura și vor veni colegii. Branula era înfundată. Am început să am dureri.
I-am amenințat că sun la 112 să vină un echipaj să-mi facă ceva. Nu știam ce să mai fac. Nu eram capabilă să stau pe picioare că m-aș fi dus eu.”
Poze: FB Alina Alexandru(preluare FB Carla Tănasie)
0 120
