Această cupă de teracotă a fost modelată pentru a semăna cu capul unui câine laconian — o rasă grecească dispărută de câine de vânătoare, cunoscută și sub numele de câine spartan. Descoperit în Italia, acest rhyton — un tip de vas pentru băut — reflectă influența profundă a culturii grecești asupra sudului Italiei acum 2.300 de ani.
Păstrat astăzi la Muzeul Getty din Los Angeles, rhytonul este atribuit atelierului pictorului Darius, un artist ale cărui vase decorate au fost extrem de apreciate în regiunea Puglia între anii 340 și 320 î.Hr.
Cu o dimensiune de aproximativ 20 x 10 cm, cupa este acoperită cu un material negru, cu excepția urechilor și nărilor câinelui, iar ochii sunt accentuați cu o culoare diluată. Pe partea superioară a cupei apare un satir — creatură mitologică jumătate om, jumătate țap — ținând un platou și un toiag, înconjurat de motive vegetale și în formă de ou.
Partea inferioară a vasului înfățișează capul câinelui laconian, o rasă originară din regiunea Laconia (Sparta) din Grecia Antică, celebră pentru aptitudinile sale în vânătoare. Această rasă a fost frecvent reprezentată pe mozaicuri, pietre funerare și vase pentru băut.
Folosite la petreceri sau în cadrul ceremoniilor religioase
În Grecia Antică, rhytonurile erau folosite la petreceri sau în cadrul ceremoniilor religioase. Un aspect distinctiv: nu aveau fund plat, așa că nu puteau fi așezate pe masă. Forma lor derivă din cornurile de băut din Epoca Bronzului, comune în Eurasia, dar adaptate stilului grecesc, deseori decorate cu figuri mitologice precum satirii — simboluri ale beției și destrăbălării. Nu doar câinii erau transformați în cupe: și capetele de cai, cerbi, pisici, berbeci, mistreți, lei sau chiar creaturi fantastice ca grifonii apăreau pe aceste vase.
Pe lângă rolul lor festiv, rhytonurile aveau și o funcție sacră — erau folosite pentru turnarea ofrandelor de vin, ulei sau sânge, în special în cadrul sacrificiilor animale.
Acest rhyton în formă de câine spartan evidențiază influența puternică a culturii grecești în sud-estul Italiei, cunoscut în secolul al IV-lea î.Hr. sub numele de Magna Graecia („Marea Grecie”). Regiunea nu a fost anexată de Imperiul Roman decât în anul 205 î.Hr.
