Există momente în care un județ întreg își vede, brusc, goliciunea morală. Nu frigul de afară e problema, ci gheața din mințile și din coloanele vertebrale ale celor care se pretind lideri e adevărata tragedie. Motru trăiește exact acest moment. Un oraș minier, un oraș care stă, la propriu, pe cărbune, îngheață în miezul iernii pentru că furnizorul de agent termic nu are bani să plătească lignitul la CE Oltenia. Pare o glumă proastă, dar nu e. E realitatea crudă a unui județ care nu mai are niciun lider capabil să ridice un deget pentru 15.000 de oameni abandonați în frig de o săptămână.
Am ascultat tot corul de „opinioți” care s-au perindat prin spațiul public. Niciunul n-a produs măcar o idee, o soluție, nimic absolut. Doar lamentări, justificări, explicații despre ce nu se poate. O simfonie a neputinței, interpretată de niște inși care, în loc să gândească, caută scuze. Da, câteva mii de familii au restanțe. Da, UATAA e în colaps financiar, cu toate că Primăria Motru a plătit în avans un milion de euro subvenție. Și? Ce fac opinioții ăștia triști acum, în timp ce oamenii îngheață în apartamente? Așteaptă să se încălzească vremea, cel mai probabil.
Deputatul Iordache a găsit soluția supremă: să meargă primarul Morega la ministrul Energiei, că sunt din același partid. Așadar, o problemă de supraviețuire a 15.000 de oameni devine, în logica domnului deputat, o chestiune de „cine cu cine e coleg”. Dacă tot vorbim de colegialitate, de ce nu merge domnul Iordache direct la premier, să ceară stare de urgență pentru a se putea aloca lignit și păcură din rezerva de stat, că doar premierul e șeful său de partid?! Sau poate e supărat domnul deputat că la Motru a obținut un scor electoral sub AUR, PSD, USR și POT. Sau poate frigul pe care-l îndură cei 15.000 de motreni nu răcorește suficient orgoliile politice?
Pentru Craiova s-a dat ani la rând cărbune fără să se mai vadă vreun leu înapoi. 276 de milioane de lei pierduți în neant, după falimentul Termo Craiova. Alte 10 milioane, recent, la intrarea în insolvență a Electrocentrale Craiova. Pentru Oradea, condusă de actualul premier, s-a putut, până în 2016, pentru Motru, oraș minier, cu cariera Roșiuța la marginea orașului, nu se poate. De ce? Pentru că nu există cineva care să bată cu pumnul în masă.
Cine mai are curajul, în Gorj, să meargă la București și să ceară o soluție? Cine mai are autoritatea să intre la CEO și să spună: „Oamenii ăștia îngheață, trebuie să găsim o rezolvare, acum”? Cine mai are demnitatea să pună interesul public înaintea calculelor politice? Răspunsul e simplu și dureros: nimeni.
În sistemul centralizat, toți suferă pentru câțiva, „toți pentru unu și unu pentru toți” devine „toți pentru restanțieri”. Dar chiar și așa, nu poți condamna un oraș întreg la frig, nu poți transforma asta într-o sentință colectivă.
Motru nu îngheață doar la propriu, îngheață pentru că liderii politici ai acestui județ au devenit spectatori. Nimeni nu mai are curaj, viziune, responsabilitate, pentru că, în Gorj, politica a devenit o formă de hibernare de mulți ani. Mii de familii cu copii, bătrâni, tremură în apartamente și, în tot acest timp, cei care ar trebui să găsească soluții se ascund după partide, proceduri, scuze și orgolii. A trecut o săptămână în care au fost temperaturi și de -9 grade și nu cred că se va găsi urgent o soluție. Motrenii și-au pierdut încrederea în toți cei care le-au cerut votul și, acum, la putere fiind, îi ignoră. Ceea ce se întâmplă la Motru, e oglinda perfectă a unei clase politice care a înghețat demult, în propria ei neputință.
