În situația politică actuală se lucrează cu materialul clientului, însă peste 3 ani sau poate mai devreme, dacă vor avea loc alegeri anticipate, va fi nevoie de partide noi și chiar de foarte mulți oameni noi. Sigur că nu se va putea fără cei care au experiență mare în Legislativ sau în domeniul administrației publice locale, însă clasa politică actuală trebuie să dispară treptat și să se mențină doar 25% – 30% din aceasta. Restul, acasă!
Nu mai este soluție pentru ca cei fără o meserie să intre în politică, să își facă o viață sau un rost, sau avere, sau să prindă o funcție, o nevastă bine așezată sau un soț bine asezonat. Depinde de fiecare ce urmărește în politică. Cei mai mulți au intrat în politică nu din dragoste de țară, ci pentru a face rost de un serviciu sau să își schimbe serviciul.
Aceasta pentru că politicienii au mentalitatea că, dacă sunt aleși, nu are nimeni ce să le facă și răspunderea și munca aproape că nu sunt obligatorii, iar dacă sunt numiți și au dat ceva la schimb sau sunt nepoții cuiva, atunci nu are nimeni ce să le facă. Mai degrabă dispar din sistem cei care nu au pile, decât cei cu pile sau ajunși în funcții publice în baza unor concursuri semiaranjate sau aranjate sau la schimb cu ceva.
Era o legendă care circula la un moment dat într-o instituție publică din administrația centrală. Într-o agenție din structurile MAI, unul dintre angajați era mereu subiect de discuții pentru că nimeni nu reușise să afle al cui este, cum a venit acolo, ce a dat, sub aripa cui este, cine îl protejează și așa mai departe.
Se făceau tot felul de pariuri pe cine are în spate. Unii l-au legat chiar de ministrul de resort. Alții au avut bănuieli și mai mari și l-au legat de servicii, că este trimisul acestora în instituție, să îi verifice și să îi monitorizeze dacă fac prostii sau se implică în fapte de corupție. Unii chiar au crezut varianta respectivă și s-au speriat. Și lucrurile au trenat așa ani de zile și lumea chiar părea decisă să își facă și datoria la locul de muncă. Angajatul care nu putea fi legat de nimeni cu o pilă era chiar izolat în interiorul colectivului de lucru. Până într-o zi. Într-o zi când la locul de muncă a apărut o muiere de la țară, dar de la țară de tot, cu batic și pieptar și cu accentul zonei de proveniență cu tot. Îl căuta pe funcționarul respectiv. Atunci toți salariații și-au dat seama cine este fraierul de care se speriaseră. Este un tâmpit care venise prin concurs și nu avusese nimeni ce să îi facă pentru că era bine pregătit și știa multă carte. Atunci lumea s-a dezumflat și a părut chiar dezamăgită că a stat atât de mult timp în tensiune. Era un amărât venit prin concurs și care trebuia să pună mâna pe muncă și să presteze și în locul celor cu pile. Tensiunea nu face bine și duce la tratament. Problema este că povestea de mai sus nu este o legendă, ci se bazează pe fapte reale.
Și povestea de acolo poate fi replicată în toată administrația publică locală și centrală și în alte unități bugetare. Nu se știe exact care este procentul celor care sunt pe bune, încadrați în baza unor concursuri corecte pentru că nimeni nu a avut ce să le facă. Pentru că știau prea multă carte sau meserie. Procentul este tot de 25% – 30%. Adică tot cât trebuie să fie păstrat din actuala clasă politică. Dacă actualii politicieni nu vor să facă un pas în spate, în lateral, să se pensioneze, să se apuce de o meserie, atunci este nevoie de partide noi. Este necesar ca până la finalul acestui an să apară măcar 2 – 3 partide noi care să pună presiune pe clasa politică, să vină cu oameni noi, cu profesioniști din toate domeniile și cu alternative. Este nevoie ca la alegerile la termen sau anticipate să avem măcar un partid nou în parlament, dacă nu chiar două. Și ar fi bine să fie unele sănătoase, de pe stânga, centru sau dreapta. Este vital pentru continuarea sistemului democratic din țara noastră să vedem figuri noi în plan politic și partide noi, însă și ceva calitate. Nu oameni fără meserie, fără carte și însetați de putere.
