Curiozități

Pisicile rachete folosite în război, tactică strălucitoare sau idee teribilă?

Epoca medievală este cunoscută pentru abordările sale unice, de la obiceiuri de igienă ciudate la practici medicale.

Se știe că armatele din epocă foloseau tactici de război destul de barbare și ciudate, pisicile rachete din secolul al XVI-lea fiind una dintre acestea, potrivit War History.

Persoana din spatele pisicilor rachete a fost Franz Helm, un maestru de artilerie din Köln. El a luptat în armatele împăratului Sfântului Roman Carol al V-lea împotriva Imperiului Otoman și mai târziu a slujit ducilor Albert al V-lea, Ludovic al X-lea și William al IV-lea în Ducatul Bavariei.

Helm a scris un tratat despre războiul de asediu, „Buch von den probierten Künsten”, pe baza experiențelor sale din bătălii, publicat în 1625.

Tactica referitoare la pisicile rachetă


Cea mai interesantă tactică descrisă se referea la pisicile și păsările rachete, care aveau prins de ale un dispozitiv incendiar.

Istoricii moderni nu erau siguri de rolul pisicilor rachete, până nu a fost examinat manuscrisul lui Helm de către Mitch Fraas, directorul colecțiilor speciale și serviciilor de cercetare de la Universitatea din Pennsylvania.

Sub o secțiune intitulată „Pentru a da foc unui castel sau unui oraș în care nu poți ajunge altfel”, Helm a detaliat cum să folosești o pisică rachetă pentru a da foc inamicilor.

În primul rând, pisica trebuia să fie din acel loc și apoi era nevoie de un sac în formă de săgeată, care se lega pe spatele acesteia, nu înainte de a fi aprins dispozitivul incediar. Pisica era, apoi, lăsată să plece spre acel castel sau orașul de unde venise.

Folosirea pisicilor este asociată cu practicile religioase ale vremii. Felinele au fost, adesea, asemănate cu Diavolul și vrăjitoriile. Acest lucru a fost valabil mai ales în timpul Reformei Protestante.

Au existat picisicile rachete?

Nu există nicio modalitate de a afla dacă pisicile rachete chiar au fost folosite în luptă. Potrivit lui Fraas, acest lucru este puțin probabil.

Deși Helm este considerat creatorul pisicilor rachete, el nu a fost primul care a recurs la această metodă. Ideea vine din timpurile biblice cu Samson, despre care se spune că a legat făclii aprinse de cozile a 300 de vulpi pentru a arde câmpurile filistenilor.

Chinezii erau, de asemenea, cunoscuți că foloseau această tactică. În 1188, dinastia Song a dat foc boilor pentru a arde podurile, iar un manual militar din anul 1000 d.Hr. vorbește despre conceptul de păsări de foc.

Cea mai faimoasă tactică a fost folosită de Olga din Kiev, în secolul al X-lea d.Hr. Vrând să se răzbune pe locuitorii din satul Iskorosten, Olga le-a cerut acestora trei vrăbii și trei porumbei de care a legat tăciuni aprinși.

Animale folosite în război

Tactica folosirii animalelor în război nu este nouă. De-a lungul istoriei, armatele au folosit toate tipurile de specii. Elefanții de război au fost o parte integrantă a armatelor regilor indieni în jurul secolului al IV-lea, iar folosirea lor s-a răspândit în Imperiul Persan. Dar au apărut și tactici de apărare împotriva lor. Se foloseau porci care guițau, pentru că elefanții se speriau de ei.

Armatele mai foloseau rinoceri, înainte de aparița tancurilor. Există dovezi că soldații portughezi i-au folosit pentru a se apăra de elefanții de război, în timp ce oamenii din Assam (nord-estul Indiei) ar fi folosi rinocerii pentru a trece prin liniile inamice.

Și câinii au fost folosiți mult timp în război de egiptenii și grecii antici, de romani și de țările care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Romanii au dresat câinele molosian și l-au echipat cu armură, la fel ca și Attila Hunul, în timp ce cuceritorii spanioli au folosit câini blindați în timpul invaziei în America de Sud.

Japonezii și rușii au folosit și ei câini în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar tactica nu le-a reușit. Japonezii și camarazii lor canini au fost învinși rapid de trupele americane. Rușii au folosit câini pentru a transporta bombe sub tancurile germane, dar animalele se speriau de zgomotul acestora și fugeau.

   

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *