Adevărul este că ne place austeritatea. Politicienii ne-au prins această slăbiciune și o aplică destul de des pe alegători. Mai ales între scrutine, când nu se mai teme nimeni că nu va fi ales. Cam așa s-a și guvernat în România. Fără cap.
Bugetul național a fost spart pe cheltuielile cu administrația, cu întreținerea statului și cu investițiile. Multe dintre investiții nu au avut legătură directă cu realitatea, nu au adus plusvaloare și nu au generat dezvoltare. Cum ar fi școli care au fost reabilitate sau construite în zone fără niciun fel de perspective sau cu doi-trei copii, în zone cu sporul natural negativ de zeci de ani. Acolo puteau fi aduse investiții cu locuri de muncă și, dacă apăreau copiii, se putea trece și la construirea de școli noi.
În fine, vorbim și de stadioane, foarte multe stadioane care au înghițit sute de milioane de euro și care generează bani și nu prea. Mai sunt și celebrele piste de biciclete către nicăieri.
O altă investiție este cea în bazine de înot, chiar și la nivelul comunelor unde nu există peste tot apă, canal, asfalt sau gaze naturale. Chiar și stații de reîncărcare prin PNRR în zone unde încă nu a fost pus asfalt peste tot. Mai avem și orașe fără canalizare în toate localitățile componente sau în toate cartierele.
Despre Sănătate ce să mai vorbim, că pare să fie un sac fără fund și nimeni nu știe la centimă cum se cheltuie bugetul strâns de la toată lumea prin asigurările de sănătate. Cum se realizează celebrele decontări pentru serviciile prestate și medicamentele consumate. Este o poveste greu de decelat.
Mulți bani și în drumuri și încă nu suntem puși la punct cu rețeaua de autostrăzi. Poate nepoții noștri să vadă o Românie cu o rețea de drumuri bine pusă la punct.
Multe alocări bugetare au avut în vedere clientela de partid și, dacă a fost vorba și de corupție sau de foloase date tot din buget pentru investițiile statului, atunci să nu ne mai mire calitatea lucrărilor. Multe dintre acestea au fost luate de apă, de vânt, de ploaie. Nimeni nu a dezgropat vreodată să vadă cum a fost realizată o rețea de canalizare și cu ce tipuri de materiale. Bani în pământ.
Miliarde și miliarde de euro cheltuite an de an, care nu au generat dezvoltare și creșterea nivelului de trai. Au mai fost și pomeni, creșteri de toate felurile, fără sustenabilitate, și nimeni nu a avut curajul să treacă la reformarea corectă a administrației publice locale, pentru o mai bună gestionare a cheltuielilor publice.
Date fiind toate aceste premise, coroborate cu proasta încasare a taxelor la bugetul de stat, este normal ca periodic să se ajungă la austeritate. Iar politicienii sunt conștienți că se ajunge la austeritate și că românii vor trebui să o accepte. Și chiar o acceptă, pentru că cei pe care i-au ales prin vot să îi conducă au condus prost și au generat crize economice și politice.
Pentru că politica și oamenii de valoare sunt două chestiuni care nu se prea împacă.
Așadar, nu e de surprins că, aproape ciclic, România și românii trec prin perioade de austeritate. Toată lumea comentează, toată lumea este nemulțumită, însă la vot rămâne cum am stabilit.
Adică vechea poveste cu „Răul cel mai mic”, „N-ai cu cine!”, „Poporul salvează situația”, „Poporul e mai deștept decât politicienii” și așa mai departe, iar în funcții ajung sau rămân aceiași proști și incompetenți, pentru că politica și oamenii de valoare nu se prea împacă.
Și ne trezim mereu în crize economice, politice și cu programe de austeritate. Să nu ne mai plângem măcar, că noi ne-o facem cu mâna noastră, la vot.
