Se vede fundul prăpastiei și starea de fapt nu are legătură neapărat cu politica, ci cu economia. Fundul prăpastiei este, pe undeva, efectul unor cauze evidente. Este modul în care s-a lucrat cu economia în ultimii ani. Indiferent cine va fi președinte, nu și-ar fi dorit să preia o țară cu economia în acest hal. S-a mers masiv pe împrumuturi în ultimii ani și este greu să speri la ceva din punct de vedere economic și al unei economii sănătoase, când ajungi să te împrumuți ca să reziști de la o zi la alta; să te împrumuți ca să achiți pensii și salarii. Unii politicieni ar spune că și alte state se împrumută masiv și au o datorie astronomică. Exemplul cel mai la îndemână este America lui Trump. Aproape că nu există țară fără datorii, însă vorbim de economii funcționale. În România, economia depinde aproape exclusiv de consum, de cumpărăturile pe care le fac românii și firmele. Mai este și piața serviciilor și producția. La servicii, putem spune că turismul a făcut ceva pași, însă noi avem câteva milioane de turiști, în timp ce Bulgaria a ajuns la 13 milioane într-un singur an, adică în 2024, la o populație de 6,8 milioane de locuitori. În România, în 2024, au fost 2,1 milioane de turiști, la o populație de 19 milioane de locuitori. Deci, Bulgaria este cu mult în fața României la piața serviciilor turistice și a investițiilor în acest domeniu de activitate. Este și motivul pentru care, în acest an, se estimează o criză a forței de muncă pentru litoralul bulgăresc. Așadar, Bulgaria, față de România, poate să spună că strânge mulți bani din turism.
În ceea ce privește producția, România nu prea are cu ce să se laude. Doar dacă pune în comun mai multe IMM-uri, ajunge să spere că produce anumite lucruri, dar este departe de ceea ce sunt alte state similare. Cert este că veniturile au crescut în ultimii ani, însă economia tot s-a dus la vale, pentru că Guvernul a cheltuit mai mult decât a avut și a încasat mult mai puțin. Împrumuturile, deficitul și datoriile au crescut. România este îndatorată pe zeci de ani.
Despre PNRR, ce se poate spune? Nu a avut efectul scontat, însă măsurile dure pentru economie au fost luate. Una dintre acestea se referă la închiderea capacităților bazate pe combustibili fosili. Nu avem niciun fel de investiții în ceea ce privește agricultura și, în special, irigațiile. Agricultura este fărâmițată și aproape total dezorganizată. Sunt câteva vârfuri care se descurcă așa cum pot. Există politica de subvenții, dar care este asigurată tot din bugetul Uniunii Europene. Mulți bani sunt investiți în drumuri. Banii din drumuri sunt greu de recuperat și amortizarea lucrărilor se face într-un timp destul de mare. Problema este ce investiții generează anumite artere rutiere modernizate sau noi. Guvernul ar trebui să fie preocupat de investiții care generează, la rândul lor, investiții. Se continuă și acum reabilitarea de cămine culturale în care au loc nunți și asfaltarea unor sate nelocuite. Aceste investiții nu vor genera niciodată investiții. Mai sunt și școlile modernizate și închise peste câțiva ani din lipsă de elevi. Este greu să recuperezi asemenea investiții.
Economia este cea mai grea piatră de moară pentru viitorul președinte. Unii se întreabă cine își dorește să preia o țară care se află într-o situație economică atât de grea. Apoi mai este și partea politică. Direcția către care o vom apuca. Dar, pe fundul prăpastiei economice, nici nu mai contează direcția. Va fi nevoie de câțiva ani de cățărare până la ieșire și apoi se va vedea și direcția. Cert este că România, chiar și pe fundul prăpastiei, nu își permite să renunțe la Uniunea Europeană și la NATO. Este ilogic să renunți la ceva când nu ai ce pune în loc. E ca în cazul închiderii capacităților pe bază de cărbune, înainte de a avea disponibile alte capacități noi de producție. Nici măcar Simion nu își va permite să scoată România din UE și din NATO, pentru că va avea 5 ani de condus țara și nu a anunțat nimeni că îi va da benzină și gaze la un leu sau bani să achite salariile și pensiile. Cert este că PSD ezită să se reformeze și orice întârziere poate duce partidul, în sondaje, la procente dintr-o singură cifră. Simion, dacă va ajunge președinte, va trebui să o lase mai moale cu pusul României în genunchi. Va avea o politică internă greu de rezolvat. Nicușor Dan va trebui și el să unească România dezbinată și să renunțe la politicile progresiste și să propună politici adaptate țării pe care o conduce. Oricine va ajunge președinte își va începe mandatul pe fundul prăpastiei. Marketingul și scandalurile vor trebui aruncate la coș și va fi nevoie de cele mai bune creiere pentru redresarea economică. Oricine va conduce țara va trebui să își aleagă și un domeniu prioritar în care să se investească pentru a salva țara și pe termen mediu, și lung. Iar domeniul acesta nu va fi nici agricultura, nici turismul, nici producția, nici armata, ci Educația. Fără o educație de vârf și la vârf, România va fi pierdută după încă două mandate prezidențiale.
