- FILOGENETICĂ
Trichinella este un gen de viermi rotunzi paraziți vivipari din filul Nematoda care provoacă boala numită trichineloză. Membrii acestui gen sunt adesea numiți trichinella sau viermi trichina. O caracteristică a nematodelor este tractul digestiv unidirecțional, cu pseudocelom (cavitatea corpului formată doar din ectoderm și endoderm).
Genul a fost recunoscut pentru prima dată în formă larvară în 1835. Larvele trăiesc într-o celulă musculară scheletică modificată. Viermii adulți ocupă o porțiune legată de membrană a epiteliului columnar, trăind ca paraziți intramulticelulari ai animalelor, inclusiv ai oamenilor. Au fost raportate infestări cu acest gen la peste 150 de gazde diferite infestate natural sau experimental. S-a demonstrat că are o distribuție mondială la animale domestice și/sau silvatice.
Trichinella este cel mai mic parazit nematod uman, dar este și cel mai mare dintre toți paraziții intracelulari.
Ingestia orală a țesutului contaminat cu larve este calea obișnuită de infestare, dar s-a observat şi transmiterea congenitală și mamară la şobolani.
În prezent sunt recunoscute opt specii, care se împart în două grupuri: un grup care se încapsulează în ţesutul muscular al gazdei (T. britovi, T. murrelli, T. nativa, T. nelsoni, T. spiralis) şi un grup care nu se încapsulează (T. papuae, T. pseudospiralis, T. zimbabwensis).
Grupul neîncapsulat infestează unii peşti (sauri), reptile (crocodilieni) și păsările.
Grupul încapsulat infestează mamiferele. T. spiralis și T. nelsoni par să fie bazale în grupul încapsulat, iar T. murrelli și T. nativa au evoluat cel mai recent.
- PREVALENŢĂ LA OAMENI ŞI ANIMALE
Speciile de Trichinella pot infesta porcii, omnivorele sălbatice (vulpi, lupi, urși, sconcşi, ratoni, șobolani și alte mamifere mici) și oamenii.
La porcine, prevalența variază de la țară la țară și regional. Programele de inspecție a cărnii din unele țări europene, derulate pe perioade de lungă durată, au scăzut drastic ratele de prevalență în rândul porcilor domestici.
Porcii domestici pot fi expuși parazitului prin:
– hrănirea cu deșeuri animale sau alte furaje contaminate cu Trichinella;
– expunerea la rozătoare infestate sau la alte animale sălbatice infestate;
– canibalism într-o turmă infestată.
La animalele sălbatice, ratele de infestare cu Trichinella variază de la o regiune la alta și par să crească în climatele mai reci. Mistreţii, vulpile, lupii și urșii au cele mai mari rate de infestare, dar mamiferele mici, cum ar fi sconcşii, ratonii și șobolanii, prezintă cel mai mare risc de a infesta porcul domestic. La cai, infestările naturale sunt rare; cu toate acestea, au fost întâlniţi cai infestaţi (Mexic, România). Alte ierbivore, cum ar fi elanul, pot fi, de asemenea, o gazdă potențială și o sursă de Trichinella, cu toate acestea datele sunt neconcludente.
Infestarea umană cauzată de porcul domestic variază de la țară la țară. În timp ce unele țări nu raportează nicio infestare umană, alte țări din Europa de Est și Asia raportează sute sau mii de cazuri anual.
Statele Unite au raportat 25 de cazuri pe an din 1991 până în 1996, ca urmare a consumului de carne de porc crudă sau insuficient gătită. Sursele documentate de infestare umană au inclus și carne de vânat, cum ar fi mistreț, urs, morsă, vulpe și puma. Din 1997 până în 2001, alte cărnuri decât carnea de porc au fost cea mai frecventă sursă de infestare, cu mai multe cazuri asociate cu carnea de porc crescută în casă decât cea comercială. Scăderea incidenței trichinelozei în Statele Unite a rezultat din schimbările în standardele de management al industriei cărnii de porc și reglementările guvernamentale.
În Finlanda, datorită procesului de modernizare a industriei porcine, numărul cazurilor a scăzut, ultimul porc infestat fiind diagnosticat în 2004.
Cunoștințele privind epidemiologia, intervalul de gazdă și transmiterea speciilor de Trichinella care apar în viața sălbatică din Africa sunt limitate. Studiile continuă, luând în considerare rolul leilor și al hienelor pătate ca prădători de vârf.
- CONTAMINAREA. SIMPTOMELE TRICHINELOZEI
Contaminarea se produce când un om sau un animal consumă carne parazitată, crudă sau insuficient preparată termic, care conține larve vii închistate de Trichinella. Acidul din stomac dizolvă membrana dură a chistului și eliberează larvele. Larvele eclozează în intestinul subțire, penetrează mucoasa intestinală și devin adulți în 6-8 zile. Femelele mature eliberează larve vii în decurs de 4-6 săptămâni. Larvele noi migrează prin fluxul sanguin către mușchii scheletici, unde se închistează complet în 1-2 luni și rămân viabile timp de ani de zile. Ciclul continuă doar dacă larvele închistate sunt consumate de un alt carnivor.
Persoanele care consumă carne crudă sau insuficient gătită, în special carne de porc, mistreț, cal, riscă să se infesteze cu Trichinella. Boala nu este contagioasă (nu se răspândește de la om la om), ci poate apărea numai prin consumul de carne crudă sau negătită bine, care conține larve de Trichinella.
Boala are două faze: digestivă (iniţială) şi musculară (tardivă).
Trichineloza este adesea diagnosticată la om târziu, în faza musculară, abia după ce larvele invadează țesutul muscular şi simptomele se agravează.
Primele simptome ale trichinelozei sunt greața, diareea, vărsăturile, oboseala și durerea abdominală. După acestea, în faza următoare apare febra mare, dureri de cap, frisoane, tuse, umflarea feței și a ochilor, conjunctivită, dureri de articulații și dureri musculare, precum și mâncărimi ale pielii.
Unele simptome includ febră, mialgie, stare de rău și edem. Tratamentul trichinelozei se concentrează pe reducerea inflamației, pentru aceasta fiind adesea administrraţi corticosteroizi. Acest tratament duce adesea la o recuperare completă, dar durerile musculare și slăbiciunea pot persista.
Dacă infestația este moderată spre gravă, pacienții pot întâmpina dificultăți de coordonare a mișcărilor și pot avea probleme de respirație. În cazuri grave, se poate ajunge la deces.
Simptomele abdominale pot apărea la 1-2 zile, iar cele ulterioare își fac apariția de obicei la 2-4 săptămâni după consumul de carne infestată. Simptomele pot varia de la foarte ușoare până la severe și sunt asociate cu numărul de larve consumate odată cu carnea.
Adesea, cazurile ușoare de trichineloză nu sunt diagnosticate în mod specific și sunt confundate cu gripa sau alte boli mai frecvente.
Tratamentul de bază este reprezentat de medicamente antihelmintice (tiabendazol, mebendazol), însă acestea trebuie administrate doar în urma unui consult şi a unei prescripţii medicale, date fiind nivelul de toxicitate şi necesitatea respectării dozei şi duratei de tratament.
- DETECŢIE
Depistarea infestării cu paraziţi se poate realiza prin două metode:
– examen trichineloscopic direct;
– metoda digestiei artificiale.
4.1. În vederea efectuării examenului trichineloscopic direct, se recoltează o probă de carne cu greutatea de aproximativ 100 grame din pilierii diafragmatici sau din partea musculară a diafragmei situată în apropierea coastelor.
Probele se pot recolta din limbă, musculatura intercostală, pilierii diafragmatici, mușchii maseteri, mușchii abdominali, partea musculară a diafragmei situate în apropierea coastelor sau a sternului.
Pentru probele recoltate de la porcii sacrificaţi în gospodăriile populaţiei, proprietarii se pot adresa:
– medicilor veterinari oficiali de la Circumscripţiile Sanitare-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Oficiale;
– medicilor veterinari de liberă practică de la Circumscripţiile Sanitare-Veterinare de Asistenţă
– medicilor veterinari acreditați pentru efectuarea examenului trichineloscopic.
După efectuarea examenului trichineloscopic medicii veterinari vor elibera un buletin de examinare cu rezultatul obținut pentru probele verificate.
Proprietarii sunt obligaţi să predea, medicilor veterinari, odată cu proba adusă la examinare, crotaliile de la porcii sacrificaţi, în vederea operării şi scăderii acestora din Baza Naţională de Date.
NU riscați să vă îmbolnăviți! Efectuați examenul trichineloscopic!
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1214/2009 cu modificările şi completările ulterioare, proprietarii ai căror porci au fost diagnosticați cu Trichinella spp. vor fi despăgubiţi la valoarea de înlocuire a animalului, în cazul în care aceştia sunt deţinuţi cu respectarea normelor sanitar-veterinare în vigoare, cu referire la declararea şi înregistrarea obligatorie în Sistemul Naţional de Identificare și Înregistrare a Animalelor (S.N.I.I.A.)
4.2. Digestia artificială este o metodă utilizată pentru a detecta prezența larvelor de trichinella închistate în țesutul muscular suspectat. Proba de carne este dizolvată printr-o soluție digestivă, iar resturile sunt examinate pentru prezența larvelor.
- PREVENIRE
Cea mai simplă modalitate de protecţie împotriva trichinelozei este prevenţia.
Măsuri necesare:
5.1. Nu se vor consuma carnea sau produsele din carne obţinute de la porcii sacrificaţi în gospodăria proprie până nu se obţine de la medicul veterinar rezultatul negativ la examenul trichineloscopic.
5.2. Produsele alimentare vor fi achiziţionate numai din unităţi sau spaţii autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, unde produsele de origine animală expuse au fost supuse controlului de specialitate şi nu constituie un pericol pentru sănătatea publică.
5.3. Infestarea cu Trichinella poate fi prevenită prin gătirea corectă a cărnii de porc, la o temperatură sigură (temperatura internă măsurată de un termometru alimentar să fie de cel puțin 70°C, urmată de o pauză de trei minute pentru carnea de porc proaspătă). Carnea nu este sigură până când gătirea este completă.
5.4. Sărarea, uscarea, afumarea sau microundele nu distrug eficient larvele (de exemplu, cârnații de casă au fost cauza multor cazuri de trichineloză). Congelarea cărnii de vânat sălbatic nu poate distruge în mod eficient larvele, deoarece unele specii care infestează animalele sălbatice sunt rezistente la îngheț.
5.5. Pentru a ajuta la prevenirea infestării cu Trichinella la populațiile de animale, porcii sau animalele sălbatice ar trebui împiedicați să mănânce carne nefiartă, resturi sau carcase ale oricăror animale, inclusiv șobolani, care pot fi infestați cu Trichinella, pentru a întrerupe ciclul infestării prin ingestie orală.
Ȋn fotografiile alăturate sunt prezentate imagini cu: pilierii diagfragmatici, locul de recoltare, larve de Trichinella spp. în musculatură, ciclul biologic al parazitului.
