Când este furtună, alergi să te adăpostești pe undeva. Depinde și în ce loc te afli. Dacă ești în aer liber, ai fi tentat să cauți adăpost lângă un copac. Specialiștii în fulgere susțin însă că este o greșeală, pentru că poți deveni victima unei descărcări electrice. E mai bine să stai ghemuit pe câmp până trece ploaia. Dacă ești pe lângă o zonă locuită, atunci intri în casă, în scara blocului, într-o clădire dezafectată. E bine să ai un acoperiș care să te apere de ce urmează.
Și chiar dacă ai făcut rost de bani să îți repari locuința sau să faci altă casă, iei câteva măsuri înainte să te apuci de treabă. Dacă repari acoperișul și dai jos pe cel vechi, urmărești la meteo câte zile ai fără ploaie. Dacă faci o casă de la zero, îți lași una-două camere în casa veche până finalizezi lucrarea. La fel și cu energia: nu renunți la ce ai până nu construiești altă unitate de producție.
Cred că lumea s-a săturat de politica energetică din România, bazată în ultimii ani pe importuri și mai puțin pe exporturi, pe construirea haotică de parcuri fotovoltaice și de centrale eoliene și pe închiderea accelerată a energiei poluante, care, întâmplător, este energie în bandă. Toată lumea spune că nu închizi capacități de producere a energiei electrice în bandă până nu pui altele în loc, tot în bandă. Teoretic, mai puțin poluante. Dar sunt semne de întrebare și cu privire la cât de mult poluează parcurile fotovoltaice sau centralele eoliene. Se consumă foarte mult metal și plastic pentru confecționarea panourilor sau a paletelor pentru eoliene. Nu sunt unități de reciclare și așa mai departe.
Deja sunt oameni care fac urticarie când aud că nu trebuie să închidem grupuri energetice până nu punem altele în loc. În realitate, statul și reprezentanții săi își văd mai departe de treabă și generează în continuare dezechilibre în Sistemul Energetic Național.
De obicei, când vrei să te operezi, te duci la un spital și cauți un chirurg, nu te duci la brutărie să te operezi acolo. Adică apelezi la un specialist. În toate domeniile, specialiștii trebuie să își spună cuvântul și să nu apară persoane care lucrează după ureche sau care au senzația că le știu imediat pe toate, pentru că au fost înzestrați cu o inteligență nativă. Nu este așa. Politicienii nu le pot rezolva chiar pe toate. Trebuie să apeleze la tehnicieni.
Iar în ultimii ani, cel puțin când vine vorba de politica energetică a României, s-a făcut totul pe genunchi, după ureche. Așa s-ar putea spune. România chiar a accelerat politicile de decarbonare și de înființare a capacităților de producere a energiei verzi. Este frumos. Dar nu tot ce e frumos e și util sau inteligent.
E bine că trecem rapid la energie verde, dar în această iarnă am avut norocul că încă mai există în această țară energie în bandă: nucleară, pe cărbune, pe gaze. Cărbunele este pe tobogan și, probabil, sunt șanse mici să mai reziste dincolo de datele stabilite în planuri, legi și asumările din Planul Național de Redresare și Reziliență. Românii au din istorie reflexul capului plecat, al voluntarismului și al prosopului ținut pe mână când vine vorba de licuricii mari.
Dacă în această iarnă nu mai existau cele câteva grupuri pe cărbune de la Complexul Energetic Oltenia, am fi putut să mai închidem din spitale și din școli, pentru că întreprinderi nu mai avem prea multe. Sau am fi renunțat la alimentarea mall-urilor cu energie electrică, ca să nu ajungem să stingem becul în case.
Dar dacă românii sunt așa de isteți și improvizează tot timpul, așa ar trebui să facă și acum, în vremurile pe care le trăim. Nu sunt deloc liniștite. Avem nevoie de orice ne poate ajuta să trecem cu bine prin furtună: un conflict armat accentuat în zonă sau care să treacă granița (Doamne ferește!), o criză economică și energetică. Lipsa unor cantități de energie din piață va avea ca efect creșterea prețurilor.
Vă rugăm, specialiști și nespecialiști din Guvern și din Ministerul Energiei, să nu vă jucați cu focul pe lângă țeava de gaze. S-ar putea să explodeze. Nu renunțați încă la ce avem, pentru că va fi mană cerească în momentele grele. Căutați soluții pentru a menține în Sistemul Energetic Național măcar 1.000 de MW pe bază de cărbune. Mai puneți filtre, captați CO2. Nu renunțați la producția existentă de energie până când nu vom avea la dispoziție unități în bandă pe gaze, dar mai ales pe nuclear.
Politicienii văd ziua de azi, oamenii de stat văd ziua de mâine.
