Zilele trecute, Daniel Turceanu, 41 de ani, fost angajat al Armatei Române, a murit în condiții cel puțin suspecte în Germania. Un om care a purtat uniforma statului român, care a fost în teatre de operațiuni din Afghanistan, care a stat sub foc, cu gloanțe șuierându-i pe lângă urechi și cu moartea colegilor lângă el. A rezistat acolo, ca un oltean adevărat.
Dar n-a fost suficient.
Cazul a fost prezentat în presa locală. S-a scris. S-a spus. S-a strigat. Și totuși, nici măcar un politician din Gorj nu a fost în stare să-și butoneze telefonul și să întrebe simplu: „Aveți nevoie de ajutor?”
Nu de bani. Nu de pomeni. Ci de sprijin pentru repatrierea trupului unui om care a servit această țară.
Tăcere. O tăcere grea, grețoasă, rușinoasă.
Daniel Turceanu nu mai este doar un nume într-o știre. Este un tată pe care un copil de șapte ani îl așteaptă acasă. Este un soț a cărui soție este plimbată de la o instituție la alta, pasată cu indiferență de ambasadele României din Germania, ca o problemă incomodă. Este încă o dovadă că, pentru statul român, oamenii sunt importanți doar cât timp sunt utili.
Și atunci întreb: unde sunteți, politicienilor gorjeni?
Nu aveți pe cineva să vă facă revista presei? Sau pur și simplu nu vă pasă de muritorii de rând?
Avem un ministru al Apărării care, din păcate, nu apără nimic. Mă întreb sincer: cum ați dormi, domnule ministru, după nouă luni în Afghanistan? După nopți cu explozii, cu frică, cu moartea la câțiva metri distanță? Ce fel de somn ați avea, știind că statul pentru care ați luptat v-a uitat imediat ce ați căzut? Oare ministerul pe care îl conduceți chiar i-a uitat de tot pe cei care au purtat uniforma militară?
Un fost cadru militar, care și-a respectat uniforma și jurământul, a murit într-o țară străină, răpus de o cădere în gol. Iar voi nu găsiți nici măcar decența unui telefon.
Vă mai întreb ceva: mai aveți conștiință? Mai aveți onoare? Vă puteți privi dimineața în oglindă?
Știu, vă priviți. Dar nu vedeți decât „frumosul” pe care îl purtați cu atâta mândrie: funcții, titluri, privilegii, toate construite pe spatele unor oameni ca Daniel Turceanu.
Sunteți mici.
Și sunteți vinovați prin nepăsare.
Un copil încă își așteaptă tatăl.
O familie încă așteaptă un minim de respect.
Iar voi continuați să tăceți.
