
Cu mult înainte de confortul locuințelor moderne, oamenii erau capabili să trăiască în condiții pe care astăzi cu greu ni le putem imagina.
Pe o câmpie din centrul Rusiei a fost descoperit recent un misterios cerc din oase de mamut, datat la apogeul ultimei ere glaciare, când temperaturile pe timp de iarnă coborau cu regularitate sub -20 grade Celsius.
Situl unde a fost descoperită această structură străveche – pe malul vestic al râului Don, la aproximativ 500 de kilometri sud de Moscova – este cunoscut sub numele de Kostenki 11, potrivit The Independent.
Zona are o lungă istorie de săpături arheologice, care datează încă din anii 1700. În timpul săpăturilor din anii 1950 și 1960, aici au fost găsite mai multe structuri similare.
Mulțumită datării cu radiocarbon, s-a stabilit că acest din oase de mamut recent descoperit este cel mai vechi de felul său construit de oameni în această regiune. În zonă au mai fost descoperite aproximativ 70 de cercuri misterioase precum acesta.
Vechi de aproximativ 25.000 de ani, acest cerc abia începea să fie ridicat într-un moment în care ultima epocă de gheață intra în cea mai rece și mai severă fază.

„Arheologia ne arată tot mai multe despre modul au supraviețuit în care strămoșii noștri în acest mediu teribil de aspru, la punctul culminant al ultimei epoci de gheață”, spune arheologul Alexander Pryor, de la Universitatea din Exeter.
Majoritatea celorlalte locuri situate la latitudini similare în Europa fuseseră abandonate până la acest moment, dar aceste grupuri (de pe teritoriul de azi al Rusiei, din cultura Kostenki) au reușit cumva să se adapteze și să găsească hrană, adăpost și apă.
Desigur, nici aceste comunități nu puteau supraviețui pentru totdeauna. În cele din urmă, cercurile de oase au fost abandonate. Însă, cât timp au fost folosite, au fost situri importante pentru oameni.
Cel mai vechi cerc din oase, care se întinde pe 12.5 metri în diametru, pare a fi format aproape exclusiv din oase mamut, având însă și oase de ren, cal, urs, lup, vulpe roșie și vulpe arctică; arheologii au identificat aici 51 de mandibule și 64 de cranii individuale din mamuți.
La marginea cercului au fost descoperite și trei gropi adânci, pline cu oase mari de mamut, adaugă publicația Haaretz. Datând cu radiocarbon fragmentele de cărbune găsite printre resturi, echipa de cercetare a confirmat că această zonă era populată de oameni într-o perioadă în care siturile situate la latitudini similare în Europa fuseseră deja abandonate.

„Însă, în pofida frigului, distribuția pe scară largă a cărbunelui și a oaselor arse la Kostenki 11 indică abundența lemnului de foc și utilizarea îndelungată a focului cu combustibil mixt (lemn și os)”, scriu autorii în studiul lor.
De fapt, acesta este abia al doilea cerc din oase de mamut în care a fost identificată arderea lemnului. Structura este cu aproximativ 5.000 de ani mai veche decât cealaltă în care s-au descoperit rămășițe de lemn ars.
Descoperirea dă greutate ideii că pădurile de conifere au supraviețuit pe stepele populate de mamuți de-a lungul ultimului ciclu glaciar. Lemnul de foc era o condiție necesară pentru răspândirea vânătorilor-culegători.
Prezența copacilor în această parte a lumii este, probabil, motivul pentru care oamenii au putut supraviețui aici mult mai mult decât în zonele din nordul Europei.

În afară de lemnul ars, echipa de arheologi a identificat, de asemenea, mai multe plante care ar fi putut fi utilizate pentru a fabrica otrăvuri, leacuri, sfoară sau țesături, precum și peste 50 de semințe mici, carbonizate.
Încă nu este clar dacă acestea au fost aduse de oameni, deși este cert că unele dintre resturi au fost prelucrate de mâna omului. Cele peste 300 de fragmente de piatră minuscule sugerează că acest loc a fost folosit cândva ca bază unde se prelucrau uneltele, probabil pentru măcelărirea animalelor și răzuirea pieilor.
Până la momentul acestei descoperiri, arheologii presupuneau că cercurile din oase au servit drept locuințe, dar noul sit nu pare să fi fost o tabără pe termen lung.
„Ce anume îi atrăgea pe vânătorii din preistorie în acest loc? O posibilă explicație este că mamuții și oamenii erau atrași în masă aici, poate pentru că exista un izvor natural care le furniza apă pe tot parcursul iernii – ceva rar în această perioadă de frig extrem”, afirmă Pryor.
Deocamdată, scopul acestui cerc din oase rămâne un mister.