Cu doar două luni și jumătate înainte de termenul-limită impus pentru închiderea capacităților energetice pe bază de cărbune, România se află într-un impas major. Ministerul Energiei a ajuns să negocieze în regim de urgență cu Comisia Europeană, într-o încercare disperată de a salva ce mai poate fi salvat. Întâlnirea de joi, cu sindicaliștii din cadrul Complexului Energetic Oltenia (CEO), menționată într-o postare pe Facebook de către ministru, a avut ca scop clarificarea planului de restructurare revizuit și identificarea pașilor concreți pentru menținerea în funcțiune a capacităților pe cărbune. „Facem toate eforturile pentru a găsi soluții viabile și echilibrate, care să răspundă atât cerințelor Comisiei Europene, cât și nevoilor economice și sociale ale regiunii”, a arătat Bogdan Ivan. Un răspuns oficial din partea Comisiei Europene privind decalarea termenelor de închidere este așteptat săptămâna viitoare. Dar această luptă pentru supraviețuire vine târziu, după ani de politici ostile și decizii care au ignorat complet realitățile energetice ale țării.
Virgil Popescu – arhitectul dezafectării cărbunelui
Personajul central al acestui eșec este fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu. Politica sa a fost una clară: accelerarea tranziției verzi, cu orice preț, inclusiv cu prețul închiderii unor capacități energetice vitale, fără niciun fel de renegociere cu Comisia Europeană, fără dialog, fără empatie față de regiunile dependente de industria minieră.
Două interpelări parlamentare ale deputatului Mihai Weber, președintele PSD Gorj, adresate lui Popescu în 2022, au scos la iveală o poziție inflexibilă și lipsită de viziune. În aprilie 2022, deputatul Weber întreba dacă este posibilă o regândire a măsurii de închidere a exploatărilor miniere, având în vedere criza energetică și conflictul din Ucraina. Răspunsul lui Popescu a fost sec și categoric: „Ministerul Energiei nu intenționează să inițieze un dialog cu Comisia Europeană pentru modificarea/decalarea termenelor de închidere a grupurilor energetice, respectiv a carierelor miniere din cadrul CE Oltenia”.
Mai mult, în octombrie 2022, Weber a revenit cu o întrebare privind renegocierea capitolului Energie din PNRR. Popescu a răspuns cu aceeași rigiditate: „Ministerul Energiei va face propuneri pentru accelerarea tranziției verzi (…) În acest moment nu este posibilă renegocierea întregului capitol privind energia”.
Cărbunele – demonizat, ignorat, abandonat
Virgil Popescu nu doar că a refuzat orice tentativă de dialog, dar a promovat public ideea că energia pe cărbune este „cea mai scumpă formă de energie”. Într-un context în care prețurile la gaze naturale explodau, iar dependența de importuri devenea o vulnerabilitate strategică, fostul ministru a ales să închidă ochii și să urmeze orbește o agendă europeană, fără adaptare la realitățile românești.
Astăzi, România se află în fața unei decizii cruciale. Cu planul de restructurare revizuit pe masă și cu speranța unui răspuns favorabil din partea Comisiei Europene, autoritățile încearcă să repare ce s-a stricat în mandatul lui Popescu. În cazul unui răspuns nefavorabil, CEO riscă să fie închis, mii de locuri de muncă sunt în pericol, iar securitatea energetică a țării este fragilizată.
În tot acest haos, un lucru este cert: lipsa de viziune, de curaj și de responsabilitate politică a fostului ministru Virgil Popescu a pus în pericol nu doar o companie, ci o întreagă regiune. Gorjul, odinioară pilon al energiei românești, este astăzi o victimă a unei politici care a ignorat complet nevoile locale și a preferat să urmeze directivele europene fără discernământ.
Virgil Popescu rămâne în memoria publică drept ministrul care a întors spatele cărbunelui, care a refuzat dialogul, care a ignorat criza energetică și care a contribuit decisiv la prăbușirea unui sector strategic. Actualul ministru încearcă să salveze ce se mai poate, însă, întrebarea legitimă este dacă va răspunde cineva pentru distrugerea premeditată a Complexului Energetic Oltenia?
