Editorial

Ziua în care ori alegem, ori aleg alții pentru noi

Vine ziua cea mare pentru unii, mică pentru alții, a alegerilor. În mod normal ar trebui să fie o zi extrem de importantă pentru toată lumea și mai ales pentru alegător. Candidatul pune și el ștampila, însă el este de partea cealaltă a baricadei. O situație specială este a celor tineri, atât candidați, cât și alegători.

Nu știu câți candidați de 18 ani sunt pe liste la alegerile locale, dar sunt vreun milion sau chiar mai mult de un milion de alegători foarte tineri, aproape de vârsta adolescenței, ajunși peste noapte adulți și dobândind o dată cu vârsta un drept constituțional și democratic. Dreptul de a alege. Este un moment care ar trebui să fie prețuit cum se cuvine de către familia celui care merge la vot și mai ales de cel care merge la vot. Face parte din jocul democratic, din cultura democrației, din cultura politică, din civilizație până la urmă.

Este vorba despre participarea la conducerea statului prin reprezentanți, în condițiile unui vot corect. În democrație, cetățenii își desemnează, printr-un vot corect, nefraudat și neimperativ conducătorii pentru următorii patru ani sau mai mult sau mai puțini, în funcție și de țara în care se votează.

Sigur că în ultimii 34 de ani avem foarte multe experiențe cu votul în țara românească și mulți nu își ascund dezamăgirea față de acest exercițiu democratic și față de politicieni. De fapt, mulți condamnă mersul la vot, fiind dezamăgiți de rezultatul votului lor, în sensul că, indiferent de culoarea politică, bunăstarea nu este la nivelul dorit.

Mai este foarte mult până departe: încă avem multe probleme nerezolvate de când am trecut la democrație, de când am intrat în UE și în NATO. Încă mai avem drumuri de pământ în această țară. Încă mai sunt zone în care nu a ajuns apa. Nu au ajuns gazele și nici nu vor mai ajunge vreodată, pentru că se va renunța și la gaze naturale pentru că am semnat Pactul Verde, care propune decarbonizarea totală în UE până în 2050. Așadar, în unele sate și orașe românești localnicii nu vor mai prinde mirosul de gaz de la rețea.

Nu a prea ieșit tot timpul cu votul, chiar dacă în unele comune și orașe primarul a fost schimbat din funcție din 4 în 4 ani și chiar mai des, dacă edilul a ajuns la pușcărie între timp. Sunt destule comune unde primarii au rămas fără posibilitatea legală de a ocupa funcția, și posturile sunt ocupate acum de viceprimari cu atribuții de primar.

Este o dezamăgire în rândul unora dintre alegătorii cu mai multe participări la urne, că așteptările lor nu s-au mai confirmat pe deplin. România nu mai seamănă totuși cu țara din 1990. Sunt și lucruri negative, dar sunt și multe acumulări care s-au făcut în democrație. Cu toate acestea, așa cum spuneam, nivelul de trai încă este sub cel din Occident, la care lumea a visat zeci de ani. Sunt și lucruri care s-au făcut. Mai greu, dar au început. Cel mai greu s-au făcut autostrăzile și drumurile bune. Foarte greu s-a construit sau mai mult s-a demolat în ultimele trei decenii și jumătate. Nu avem încă o autostradă care să taie munții. Nu avem o autostradă care să lege estul de vest sau nordul de sud. Se face ceva, dar viteza este mult redusă. În 30 de ani, ar fi trebuit să avem țara împânzită de autostrăzi. Ar fi trebuit să avem o agricultură performantă și cu sisteme de irigații. Un turism modernizat și foarte multe locuri de muncă în producție, precum și o administrație suplă și competentă. În plus, motoarele sociale: educația și sănătatea încă șchiopătează. Lumea este nemulțumuită și punctul terminus al nemulțumirii este votul. Fie că nu se mai prezintă, fie că nu îl mai tratează cu seriozitate, pentru că „e tot aia”, pentru că „ies tot ăia”, pentru că partidele oricum „aleg în locul nostru”. Pentru că „sunt blaturi între partide”, pentru că sunt multe vize de flotant, pentru că votul este pervertit cu diferite recompense și așa mai departe.

Cu toate acestea, este important ca instrumentul democratic al votului, al alegerii conducătorilor prin vot democratic și corect este de promovat în rândul noii generații, în rândul celor de 18 ani. Este important ca acest exercițiu să intre în cultura lor politică și să nu fie unul pervertit. Votul nu este obligatoriu, dar școala și familia trebuie să le explice importanța lui. La 18 ani, cetățeanul să fie pregătit să își exercite dreptul democratic. Poate să și refuze, dar măcar să știe că are un drept pe care îl poate folosi doar o dată la 4 ani. Uneori mai des. Anul acesta de 4 ori într-un an! Oricine ce ar spune, votul nu trebuie aruncat la coș. Votul înseamnă implicare în viața comunității.

   

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close