O să auzim din nou poezia cu „În politică este posibil orice!” și „Să nu spui niciodată, niciodată” în politică, apropo de ce se întâmplă cu lanțul de iubire dintre PSD și PNL. Unii ar mai adăuga și „S-a rupt lanțul de iubire” care a durat cam mult între stânga și dreapta din România, de când puterea și opoziția și-au dat mâna să fie ambele la putere. O mai fi rămas și ceva opoziție nesemnificativă, dar nu este prea relevantă din punctul de vedere al efectelor în luarea deciziei, ci poate doar în plan de imagine, dacă este să luăm în calcul prestațiile partidelor considerate suveraniste. Și am văzut în ultimii ani comportamentele AUR și SOS în ceea ce privește Puterea. Poate chiar mai puține reacții cu privire la anumite subiecte, ci pur și simplu o stare de contestare a celor care se află la putere.
AUR și SOS și-au făcut imagine cu orice preț, cu orice mijloace cu scopul de a obține voturi în alegeri și de a ajunge tot la putere până la urmă. Asta e și treaba cu opoziția până la urmă, unde au ajuns și cei de la USR și PMP sau de la Forța Dreptei. Dar ultimele trei au primit o lovitură devastatoare la ultimele alegeri. Este și motivul pentru care șeful USR Cătălin Drulă a decis să plece și să lase locul altor colegi pentru a reseta partidul până la toamnă sau până la iarnă, când vor fi alegeri prezidențiale și parlamentare.
Toată lumea să pregătește de putere, numai că, de ceva vreme, în România Puterea și Opoziția s-au unit, pentru a se permanentiza într-un fel la putere. Nu se știe cine a dat semnalul coalizării PSD cu PNL, a două partide cu doctrine cam opuse doar pentru a ajunge la putere foarte rapid, indiferent cum a fost rezultatul alegerilor și de cum a votat populația.
Cel mai probabil, președintele Klaus Iohannis a avut un rol în toată această poveste cu o coaliție între stânga și dreapta și formarea unui Guvern pe 7 ani care să treacă prin toate cele, având în vedere și războiul din Ucraina, problemele economice rezultate din acest război și toate cele. În mod cert, Klaus nu a venit de la el cu propunerea unui guvern de stabilitate, în care opoziția, oricare ar fi ea să fie adusă la putere și să fie eliminate orice piedici în înfăptuirea guvernării.
Cam acesta a fost scopul, însă pisica alba și pisica neagră rămân la fel, indiferent cât de mult ar vrea stăpânul să le vedem altfel. Puterea face acum ca PSD și PNL să înceapă să se certe, având în vedere că se pregătește o schimbare de stăpân la Cotroceni. Acum PSD și-a luat basmaua de pe cap și nu se mai uită cu mare ascultare către Klaus, pentru că știe că acesta este ca și dus din funcția de șef al statului și nu mai are niciun fel de putere în scurt timp. Șefii PSD și cei ai PNL deja au început să practice rolul de șef de stat. Și Ciolacu și Ciucă se văd președinți și încearcă să se comporte ca atare. Este acum o baie de sânge între frații de Guvernare, puși în același bol de către Klaus Iohannis, de dragul stabilității într-o perioadă de război și crize de tot felul.
Dar era de așteptat ca la un moment dat mămăliga să explodeze pe tema alegerilor prezidențiale. Iar mămăliga este mai fierbinte la PSD în mod cert, dat fiind faptul că nu mai avut un președinte de 20 de ani. A fost 10 ani de mandat cu Băsescu și 10 ani de mandat cu Iohannis.
Pentru PSD ar fi dramatic să piardă din nou șefia statului și chiar de nesuportat, mai ales că au câștigat ultimele alegeri. Românii au preferat în ultimii 20 de ani șefi de stat de dreapta. Guvernele parcă au fost mai multe de stânga decât de dreapta, iar acum stânga și dreapta s-au împreunat de dragul lui Klaus. Dacă se schimbă șeful la Cotroceni, se va păstra împreunarea? Dacă se va schimba majoritatea politică la iarnă, va rămâne actuala coaliție? Cine a trasat împreunarea între PSD și PNL? Dacă vor continua și în 2025 va fi în mod cert o împreunare dictată din afara țării, cum ar spune unii adepți ai teoriei că politicienii români primesc mutările politice interne în plic.
