Alegătorul încă mai speră că politicienii din țara aceasta se vor schimba. Ei bine, orice speranță a murit din acest punct de vedere. După ce s-a întâmplat anul trecut cu alegerile prezidențiale, s-a tot vorbit pe la televizor despre resetarea clasei politice, despre oameni noi, despre un pas în spate, despre doi pași în spate, demisii, plecări. Promovarea de tineri nepătați și necontaminați de obiceiurile celor mai grei din politică. S-a vorbit despre est și vest. Plecarea unora la război, salvarea altora de către candidatul suprem. Până la urmă, bătălia supremă a tuturor celor implicați în lupta politică este ciolanul, guvernarea, puterea. Prima dată este puterea, funcțiile, împărțelile, banii strânși la buget, împrumutați sau primiți de la UE sau din alte surse. Apoi urmează și dragostea de țară, patriotismul, obiectivele de țară și alte chestii care sunt trecute în pliantele candidaților sau apar în discursurile lor. Este greu să vezi un politician care ce zice aia face. Foarte, foarte greu. Parcă prin Uruguay a fost un președinte sărac. Omul a fost ales sărac și a plecat sărac. Unii spun că a făcut ce a zis și măcar a fost dreptate pentru toți, dacă nu și un trai mai bun pentru toată lumea.
Anul trecut eram în groapă. Lumea politică din țara noastră se prăbușea în sine și rămânea o gaură neagră. Telespectatorii prăpăstioși sau tiktokerii sau cei de pe alte rețele au fost angrenați în vuietul politic. S-au certat prieteni, soți, neamuri, politicieni între ei. Lucrurile s-au mai liniștit, până să vină anunțul cu marea austeritate.
Politicienii mai vechi sau mai noi, dar în special cei care sunt la guvernare au știut că mai au o șansă, să continue la putere. Șansa este să treacă timpul și lumea să uite. Numai că timpul trece, dar viața se schimbă. Se mai schimbă și oamenii. Și viața pare că se schimbă în rău și oamenii o duc tot mai rău. Se schimbă și abordarea și optica alegătorului față de ales.
Când cuțitul ajunge la os, nu se mai uită nimeni la est, la vest, la conspirații, la explicații. Politicienii încă mai speră că timpul trece și lumea uită. Este adevărat că uită, dar când cuțitul ajunge la os, de planul cu uitarea se alege praful. Politicianul speră că omul uită și că îl mai poate fenta încă un scrutin pe alegător. Este strategia învăluirii. Alegătorul este amețit din nou cu tot felul de promisiuni, de creșteri de nivel de trai. De dragoste de reforme, de o nouă administrație publică locală și centrală. Promisiuni cu prețurile și viața de zi cu zi. De justiție mai nouă și mai dreaptă, de pensii speciale eliminate și toate celelalte teme puse în discuție de zeci de ani. Și politicienii au tot promis și au tot fost aleși, și au tot fentat, și au tot dus de nas populația.
Vine momentul în care nu mai merge, deși politicienii cred contrariul, că va mai merge că păcăleala. Politicienii au promis că se vor schimba, că le-a trecut glonțul pe la ureche și că viața va fi altfel. Dar planul lor a fost tot acela de a-i fenta pe alegători și să le treacă pe sub nas aceleași povești, cu un alt ambalaj.
Marcel Ciolacu a înțeles, de exemplu, că schimbarea este nu să plece acasă, pentru că a pierdut alegerile, ci că trebuie să fie mai mult prezent pe Tik Tok. Asta era de fapt soluția pentru că lucrurile nu au mers. A intrat și el puternic pe Tik Tok, pentru că așa se influențează masele și se transformă vizualizările în voturi, indiferent de cine este politicianul și ce hram poartă. Nu mai contează nici ce propun, nici ce fac.
Asta e noua platformă politică: un ambalaj fără conținut și să transmiți exact ce vor oamenii să audă, chiar dacă nu vei reuși poate vreodată să îți onorezi promisiunile.
Iar politicienii actuali se așteaptă la un rezultat diferit la alegerile prezidențiale care vor urma, dacă vor mai urma? Ce ar fi fost dacă alegerile prezidențiale nu ar fi fost anulate? Își mai arăta Marcel Ciolacu pantofii pe Tik Tok sau mai recunoșteau pesediștii că i-au dat voturi lui George Simion, când Ciolacu a plecat de la partid și i-a „lăsat” să își facă de cap din punct de vedere politic?!
Asta arată că politicienii nu vor să se reseteze, să se schimbe sau să plece. Vor doar să aplice o rețetă care a mers la alții, să schimbe ambalajul și speră că astfel vor putea să mai fenteze o dată electoratul. Chiar la alegerile prezidențiale, dacă vor mai avea loc la un moment dat. E ca la fotbal, când jucătorul se duce după fentă, iar adversarul marchează. E plin de fente peste tot.
