O româncă din Germania a venit în România și a rămas șocată de faptul că a cumpărat mai puține produse decât ar fi achiziționat de aceeași sumă în euro în țara în care lucrează. Adică, de 100 de euro, a cumpărat mai puțin salam, legume, fructe, lactate și altele, față de un coș similar în Germania. În primul rând, prețurile sunt fabulos de mari. Acest lucru a fost cauzat de inflație. Pentru popor, inflația este o ciumă, pentru că prețurile cresc și se șochează câte o doamnă din Germania. Românii nu își mai dau seama, pentru că ori cumpără din ce în ce mai puțin, ori doar ce este la ofertă și mai ieftin, ori nu mai cumpără deloc.
Să vorbim despre fiecare situație în parte. Anul trecut am avut o inflație de 10,5% per total. Și procentul respectiv s-a reflectat în prețul produselor și al serviciilor. Au fost creșteri succesive la alimente, în special, și la produse de igienă, în mod particular. Oamenii au ajuns să cumpere din ce în ce mai puțin. Aceasta ar fi prima categorie. S-a redus cantitatea de produse pentru a se rămâne la aceeași sumă cheltuită anterior pe alimente, produse de igienă sau servicii. Cumpărătorii au ajuns să cumpere cu un sfert mai puțin sau chiar cu jumătate mai puțin ca data trecută, când nu începuse tăvălugul inflației și banii încă mai aveau valoare. În anumite familii, în special de pensionari, s-a ajuns în situația achiziționării unui sfert din cantitatea de produse cumpărată acum doi ani, să spunem. Am văzut pensionari care merg la aprozar și cumpără doar patru sau chiar doi cartofi. Lângă cei doi cartofi mai pun o ceapă, doi morcovi și o legătură de pătrunjel. Mai apare celebrul cub pentru gustul de legume sau de pui, sau de vită, sau de fericire, sau ce se mai pune la o supă lungă de legume. Este posibil să mai găsească la ofertă o mână de tăieței, de fidea sau două-trei macaroane, la bucată. Încă nu au ajuns macaroanele să se vândă la bucată, însă detergentul la capsule da. Am văzut cumpărători care au achiziționat doar 3 capsule de detergent. Cine folosește capsule.
Iar numărul de produse se va reduce în continuare, până când de o sută de lei nu vei mai ajunge să cumperi mare lucru atunci când mergi la magazin. Să nu ajungem cumva în situația de a cumpăra doar o singură pâine de 100 de lei. Atunci chiar lucrurile vor fi fost scăpate de sub control.
Avem situația în care cumpărătorii au început să nu mai meargă la cumpărături, ci să meargă să vâneze ofertele. E ca vânătoarea de pe vremuri. Pleca omul preistoric la vânătoare cu o suliță care avea o bucată de piatră ascuțită legată în vârf și vedea ce prinde. Un mamifer care era jupuit și consumat. La început, carnea era consumată negătită, după care a apărut focul și a început gătitul. Pe vremea aceea nu existau furnizori de energie și încă era gratis. Probabil focul a apărut întâmplător sau a fost descoperit întâmplător. Furnizorii au apărut mai târziu… La fel ca omul preistoric, omul din epoca informației merge să vâneze ofertele. Unii nici nu mai pot cumpăra decât produsele aflate la ofertă. De-a lungul zilelor săptămânii, sunt câteva oferte la diferite produse, inclusiv de igienă. Atunci, cumpărătorii dau năvală. Îngrijorarea și disperarea se văd inclusiv la reciclarea PET-urilor care poartă sigla SGR. Nu mai are niciun fel de legătură cu educația pentru un mediu curat, ci pentru a lua înapoi garanția sau pentru a face rost de bani pentru cumpărături. Pentru cei doi cartofi destinați supei lungi. Toată lumea e la curent cu ofertele din pliante, de la TV, de pe net. Unii beau cafea numai din ofertă; iau parizer doar la ofertă și detergent la ofertă. Și haine tot la ofertă.
Mai este și categoria de popor român care merge la cumpărături și nu cumpără nimic. Doar merge în magazin și privește. Nu are niciun fel de șansă să revină acasă cu măcar un cartof. Cel mai probabil, pentru această categorie de români, magazinele ar trebui să pună la ușă produsele pe care de regulă le aruncă a doua zi. Este obligatoriu să apară și astfel de alternative, cu alimente oferite gratis. Chiar și dacă nu mai sunt în termenul de garanție și încă mai pot fi sigure pentru consum.
Cam asta este existența de zi cu zi a poporului român. Apoi mai apar și sensibilitățile cu Georgescu, Iohannis, Ciolacu, Simion și cu alții.
