România a fost anul trecut pe primul loc la producția de gaze în UE, dar cu prețuri plafonate pentru populație. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, zis „Drill, Sebi, Drill!”, conform lui Marcel Ciolacu, spune că țara noastră a detronat anul trecut Olanda la volumul de gaze exploatate. Și, fiți atenți, după „Forează, Sebi, forează!” În Marea Neagră, România, adică OMV Petrom, va putea exporta net gaze naturale. Presa zice că OMV chiar a încheiat un acord pentru a furniza Germaniei gaze românești de la Neptun Deep.
„România, anul trecut, a marcat o premieră, a devenit numărul unu la producţia de gaze din Uniunea Europeană. Am bătut Olanda, eram numărul doi, am trecut pe locul întâi.
Suntem pe locul întâi şi vă daţi seama că, la finalul anului următor, când vom avea şi Neptun Deep, vom fi de departe numărul 1 şi vom avea acest mare atu în mânecă, pe care trebuie să-l jucăm”, a afirmat Sebastian Burduja.
Nefiind aproape nimeni specialist în energie, nici măcar ministrul Sebi Burduja, dacă gazele din onshore și cele din offshore vor inunda piața locală, atunci, măcar băbește, te-ai aștepta să scadă prețul. Ori, dacă tu exporți de la prima moleculă de gaz natural în Germania sau oriunde, atunci e ceva putred în toată ecuația cu gazele din Marea Neagră. Nici nu mai avem pretenții ca specialiștii să vină să propună soluții pentru piața autohtonă de energie și să credem că, la un moment dat, vom achita un preț decent la gaze, la curent electric sau la energie termică. Socoteala de bază spune că, dacă ai multă energie pe piață, prețul ar trebui să scadă, cel puțin teoretic. Asta dacă nu se pune de vreo cartelizare și prețul nu mai scade.
Sigur, o să vină eterna poveste a distribuitorului, cu taxa de injecție în rețea, cu taxa pe cablu, cu taxa de certificate verzi, cu taxa de CO2, adică vreo 20 de taxe în total. De asta se ajunge cu prețul energiei la un nivel apocaliptic, de s-a ajuns la nevoia plafonării. Ce s-a întâmplat însă în ultimii 3 ani, în perioada în care prețul la curent și la gaze a fost plafonat? Nimic! Mai mult, una dintre cele mai competitive companii, de la care aveau speranțe consumatorii, măcar casnici, dacă nu marile companii, a majorat prețul kilowattului la 1 leu. Că n-o fi ei cei mai fraieri de pe piața de energie. Vindeau prea ieftin, dar tot peste prețul de producție. Atunci când investiția hidro este amortizată de vreo 30 – 40 de ani, prețul de producție la hidrocentrale este unul competitiv.
Ce a făcut Guvernul în perioada în care prețurile au fost plafonate, pentru că populația nu le putea achita? Nimic! Guvernul sau chiar „Drill, Sebi, drill!” putea să genereze, cu mintea sau cu secretarii săi de stat, niște mecanisme sau chiar soluții pentru domeniul energetic. Poate să fi înființat câteva companii de mix energetic și să nu mai țină separat în piață producția de energie. Este o competiție incorectă. S-a încercat ceva prin anii 2000, constituirea a două companii mari de mix energetic, Electra și Energetica, dar totul a murit în proiect, cum se spune în clișeu.
Ori, în companii de mix energetic, altfel puteai să așezi sursele de producție într-un coș comun și să generezi un preț bun pentru populație și pentru economie. Nimic. Puteai să grăbești investiții în energie în bandă, precum unități nucleare și centrale pe gaze naturale, și să mărești capacitatea de stocare. Nimic. Normal că, atunci când depinzi de energia solară și fotovoltaică, indiferent de câte zeci de mii de megawați ai instalat, ești dependent, în perioadele critice, de energia din import.
Este clar că urmează vreo 3 – 4 ani critici pentru românii casnici, mai ales, care vor trebui să suporte prețul dur al revenirii la piața liberă în energie. În loc să vii pe piață cu energie electrică și cu gaze în plus pentru a scădea prețurile, tu exporți în Germania prima moleculă de gaz din Marea Neagră. E ceva putred cu această țară, cel puțin în domeniul energetic. Cred că numai „băieții deștepți” din energie și din Ministerul Energiei pot să ne spună.
