Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat recent, referitor la ridicarea plafonării prețului la energie de la 1 iulie, că această panică indusă nu face bine nimănui și alimentează posibile speculații pe piața energiei, care ar duce la prețuri tot mai mari, el arătând că recomandă prudență. În acești termeni gândește ministrul Energiei liberalizarea unei piețe extrem de volatile, cea din energie. Și este volatilă pentru că prețurile pot ajunge de la minus la plus infinit, de la o oră la alta. În momentul de față, Sebastian Burduja nu face altceva decât să jongleze cu declarațiile, deși știe foarte bine adevărul. Într-o piață volatilă, cum este cea din energie, nu ai cum să te aștepți la rezultate pozitive când ești pe minus în ceea ce privește producția din surse interne.
De vreo 4–5 ani, România își tot închide capacitățile de producție în domeniul energetic pe combustibili fosili. Motivul este că sunt poluante și se tot invocă angajamentele europene și alte decizii cu impact internațional, precum Pactul Verde. Problema este că oamenii care au condus și conduc Ministerul Energiei, precum Victor Popescu și acum Sebastian Burduja, au girat demolarea energiei în bandă. S-au închis capacități pe cărbune și pe gaze naturale și au fost aprobate în neștire capacități solare și eoliene. Acestea sunt, în mare parte, fără instalații de stocare.
Prin urmare, s-a pus din greu umărul la dezechilibrul major al Sistemului Energetic Național. În momentul în care energia în bandă nu îți mai acoperă consumul intern maxim, și mai ales în perioade critice, atunci ești o țară dependentă de energia produsă de alții, precum vecinii tăi. Adică treci pe import de energie în perioadele în care nu ai destul curent electric din surse interne. Iar procesul de eliminare a energiei pe cărbune, dar în bandă, a fost accelerat și este acum în pragul extincției. Nu că cineva ar face al prafului de cărbune și al poluării, ci pentru că energia este tot mai scumpă, mai ales când nu o mai produci tu. Și mai ales când ești în pragul revenirii la piața liberă în energie.
Oare la ce prețuri să ne așteptăm pe piața internă, unde consumăm mai mult decât producem, și în doar câteva intervale orare, cu soare puternic și în cele cu vânt suntem autosuficienți? Dar în perioadele acestea nu se și stochează energie. Iar cea mai eficientă și ieftină formă de stocare este tot în lacuri de acumulare. Dar proiectul Tarnița este un cadavru de care se trage de decenii. Dacă ai avea disponibilă o capacitate ca Tarnița, atunci ai putea să pompezi apa în perioadele în care solarul și eolianul produc energie ieftină, spun specialiștii, și apoi ai avea o siguranță pentru sistem.
Oare la ce prețuri să ne așteptăm după 1 iulie și în facturile din august? Cum să nu se isterizeze populația care are pensia socială de 1.400 de lei? Adică, dacă poporul tace și îndură și nu face gălăgie, furnizorii nu mai cresc prețurile. Adică, ciocul mic și poate o să aveți prețuri mai mici la energie. Aceasta este gândirea ministerială în domeniul liberalizării prețurilor. Așa este pe piața liberă: producătorii și furnizorii pun, de regulă, ce prețuri vor, pentru că ANRE și Consiliul Concurenței sunt preocupați mai mult de fuziunea fabricilor de pufuleți decât de energia care ține în viață economia națională.
Soluția pentru Sebastian Burduja și pentru Sistemul Energetic Național este folosirea din plin a tuturor capacităților disponibile, inclusiv a tuturor capacităților pe cărbune din cadrul Complexului Energetic Oltenia. Măcar până când vor fi gata grupuri pe gaze, iar cele pe gaze să funcționeze până când vor fi gata capacități nucleare. Acesta ar trebui să fie mersul firesc al strategiei energetice. Eolienele și fotovoltaicele sunt popcorn fără capacități de stocare. Și americanii au anunțat săptămâna trecută că vor crește capacitatea de producție la cărbune și la energia pe bază de cărbune. Să copieze de acolo ministrul, că îi place să fie un tip orientat.
Iată ce spune Casa Albă despre cărbune:
