Editorial

De ce nu vor politicienii români ca poporul să o ducă bine?


Discuția despre parte și întreg, întreg și parte, cetățean – țară, țară sau cetățean este una care rareori poate fi epuizată. E ca discuția despre o lege pentru o persoană sau o lege pentru toți. Sau pentru o parte doar. Dar nu unul singur. Partea, să zicem, este casta magistraților. Nu exagerează nimeni când afirmă că avem de-a face cu un grup privilegiat. O țară se conduce pe bază de principii, nu de privilegii, pentru că se intră în sfera abuzului. Un magistrat poate că merită și 100.000 de lei pensie. Foarte frumos și relaxat poate, la 48 de ani, să aștepte gârbovit la geam sau la ușa celor 10 apartamente, pensia de la Poșta Română. Cardul de pensii nu suportă asemenea sume și poate să se frângă sub greutatea pensiei.
Condiția pentru ca un magistrat să se pensioneze la 48 de ani și să primească o pensie și de 100.000 de lei este ca acesta să se bazeze pe contributivitate și pensionarea să se facă la fel ca la orice altă categorie de lucrători superior educați, precum medicii sau profesorii. Atâta timp cât magistratul este liber să își plătească, lună de lună, o sumă la un fond privat de pensii, o asigurare de viață și așa mai departe, pensia sa poate să fie și 200.000 de lei lunar, nu doar 100.000 sau 30.000–40.000 de lei, cât este în prezent. Suma nici nu contează, cât timp nu este plătită în cea mai mare parte de la bugetul de stat. Asta înseamnă că pensia reală este cea bazată pe contributivitate. Orice vine pe lângă, de la bugetul de stat, este un bonus fără acoperire. Nu știu dacă pensiile speciale reprezintă banii luați de la gura unui copil flămând, cum spune vicepremierul Oana Gheorghiu, dar cu siguranță că sunt bani luați de la gura unui politician flămând sau a unui primar flămând. Pentru că avem mai multe categorii de speciali în statul român.
Cert este că legea nu interzice nimănui să beneficieze de o pensie atâta timp cât a contribuit pentru ea. Statul român chiar a introdus și pensia minimă garantată pentru cei mai săraci dintre români. Nu este însă cazul magistraților, ale căror pensii provin 70–80% de la bugetul de stat și diferența din contributivitate. Explicația cu dreptul câștigat este o glumă. Nu există pensie în afara contributivității. Acesta este principiul unui stat echitabil. Dar mai sunt niște mici speciali în statul român, precum unii politicieni care, dacă au fost parlamentari, mai primesc o sumă în plus la pensia de bază. Tot specială e și pensia respectivă. La un moment dat, un astfel de meniu era pregătit și pentru primari, dacă ne aducem aminte. Atunci de ce nu întreaga țară să beneficieze de pensie specială?
Și doamna de la Loto, de la ghișeu, merită pensie specială, din cauză că stă pe un munte de bani din încasări și apoi vede cum unii câștigă un munte de bani. Este un nivel major de stres. De ce nu ar merita și profesorii sau medicii pensii speciale? O vânzătoare de la aprozar merită pensie specială pentru că toată ziua ridică lăzi, stă în picioare și se expune multor categorii de clienți care o pot îmbolnăvi sau introduce în depresie. Un vatman merită pensie specială pentru că are o mare răspundere în trafic. Oricine are permis de conducere merită pensie specială, dacă toată viața nu a fost implicat în evenimente rutiere. Văcarul satului merită pensie specială pentru că a stat în ploaie, soare sau frig să păzească turma care i-a hrănit pe toți. Avioatorii merită pensie specială pentru că nu s-au prăbușit cu avioanele peste noi de-a lungul carierei. Este greu să conduci prin aer o viață și să rămâi cu inima întreagă.
Aproape orice meserie merită o pensie specială, mai mare sau mai mică, dar, în realitate, nu este așa. Sunt doar câteva categorii considerate privilegiate. Nu se mai poate ca un român cu salariul minim să încaseze, lună de lună, un venit de 2.500 de lei net și un special o pensie de 25.000 de lei net sau mai mult. De zece ori mai mult. Și mai bine de jumătate din 10 ori mai mult este privilegiu de la bugetul de stat și nu din contribuția plătită lună de lună. Să zicem că nimeni nu are nimic de spus cu privire la salariile plătite în timpul activității, pentru că un magistrat are o mare răspundere, poate de viață și de moarte, dar parcă la fel are și un medic. Acestuia din urmă statul nu îi mai achită 70% din pensie, la pensionare. Un pompier nu ar merita pensie specială pentru că 25 de ani a muncit numai în foc și a salvat vieți și bunuri? De ce doar unii au pensie specială? Este un troc vechi de 3 decenii între politicieni și magistrați. Acesta este: noi vă achităm pensii speciale, voi ne călcați mai rar pragul. Nu întâmplător, după marii politicieni ajunși în funcții de conducere, se aleargă abia după ce nu mai sunt în funcțiile de conducere și devin oameni de rând. Este un soi de sistem specific Americii Latine. Măcar acolo au banane și nu plătesc agent termic iarna.

   

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *