Ilie Bolojan a anunțat că Guvernul pe care îl va conduce se va apuca de demolări. A parafrazat un slogan al USR, care spune că vrea să construiască „nu știu ce”. Bolojan a declarat că, înainte de a construi, trebuie să se treacă la demolări. Evident, face referire la reforma administrației și a sectorului public, precum și la eliminarea sporurilor și a beneficiilor de care se bucură lucrătorii din sistemul de stat.
Bolojan își dorește, probabil, să elimine pilele din sectorul public și să-i păstreze pe cei competenți. Cu dorințe similare au venit și alții. Problema reală este când vor trece efectiv la acțiune și vor îndeplini obiectivele respective, care ar avea ca efect scăderea cheltuielilor din administrație și reducerea deficitului bugetar.
Problema este că se va lucra cu o struțo-cămilă politică și cu reprezentanți ai acelorași partide care s-au aflat și până acum la putere și care au produs dezastrul economic. De fapt, dezastrul economic se va accentua și va evolua în cascadă, începând chiar de acum. Este dificil să faci în 3 sau 6 luni, sau chiar în 3 ani, ceea ce nu s-a făcut în 35 de ani. Totuși, cineva trebuie să înceapă reformarea statului român, din toate punctele de vedere. Iar acum nu se face reformă pentru că s-ar impune doar în prezent – ci pentru că ea era necesară de zeci de ani, doar că acum „cuțitul a ajuns la os” sau „sula în coaste”.
Economia se clatină, iar răul abia acum începe. Nu depindem doar de noi, ci și de ceea ce se întâmplă în Europa și în afara ei.
Bolojan încearcă reforma sectorului public, având „sula deficitului bugetar în coaste”. Poate că nici nu se putea altfel, iar acum nici valul „rezistenței” nu mai este atât de puternic. De altfel, este foarte dificil să realizezi o astfel de reformă, pentru că trebuie să ții cont de legislație și de statutul funcționarului public, mai ales dacă se va ajunge și la reduceri de personal din această categorie.
Se spune că Bolojan are experiență în acest sens, însă la o scară redusă. Există destule controverse în legătură cu oamenii pe care i-a concediat de la Primăria Oradea și Consiliul Județean Bihor. Unii spun că aceștia s-au întors în administrație după ce au câștigat procesele în instanță, alții afirmă contrariul – că nimeni nu a mai avut vreo șansă să revină la vechiul loc de muncă. Motivul? Vechiul post nu mai exista în urma reorganizării instituționale.
Așadar, teoretic, Ilie Bolojan are o oarecare experiență, la o scară mai mică, în ceea ce privește „demolările” din sectorul public.
A produs ceva zgomot și la Senat, unde și-a început activitatea printr-un plan rapid de concedieri. În câteva cazuri nici nu a fost dificil, având în vedere faptul că în statut existau posturi care ar fi trebuit ocupate prin concurs, dar în realitate aceste concursuri nu au avut loc, iar unii au primit salarii de la stat fără să fi trecut prin niciun filtru de selecție. Probabil că, pentru unii, au fost suficiente pilele.
Este clar că acest sistem de promovare și angajare în sectorul public – fie în administrație, fie în întreprinderile de stat – trebuie să înceteze. Prin acest sistem au ajuns în funcții numeroase persoane incompetente, care au tras în jos performanțele administrației. Lipsa de cunoștințe și de competențe face ca o instituție să funcționeze greoi sau chiar să se blocheze din punct de vedere al eficienței.
Serviciul public nu vinde prune, ca să producă venituri la vedere, ci este plătit din bugetul de stat pentru a fi în slujba cetățeanului. Așadar, performanța și competența sunt obligatorii în sectorul public. Mai ales că, de ani de zile, salarizarea în acest domeniu este superioară celei din mediul privat.
Or, nu poți rezista ca stat cu astfel de cheltuieli, iar falimentul devine inevitabil. Pentru a evita un astfel de faliment, Guvernul va încerca o formă de reformă și va reduce din cheltuieli. Dacă nu se va lucra cu oameni foarte bine pregătiți, situația economică s-ar putea înrăutăți și mai mult.
Este un dans pe sârmă pentru Bolojan, care pare decis să dea cu barda. E greu să lovești cu putere și, în același timp, să mergi pe sârmă. Demolarea la care visează Ilie Bolojan pare, cel puțin deocamdată, o misiune imposibilă. Am putea pierde și economia și fondurile europene. Dar speranța moare ultima, ca de fiecare dată.
