– Buna ziua, bade !
– No, zâua buna, domnule draga.
– Cum merge, cum merge ?
– No, cum sa, binie mère… Ni, mintenaş sa fac caisale…
– A, da, sigur, se coc caisele. Şi ce faceţi cu ele ?
– D-apai, ce sa facem?! Le culejem, le puniem în coşărci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împarţâm, îi puniem binie si nie f*cem!
– Bravo, bravo! Şi pe urma?
– Ş-apai, s-or face cireşilie… şi vişinilie… Ş-apai le culejem, le puniem în coşarci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împarţâm, îi puniem binie şi nie f*cem!
– Ce frumos! Şi altceva?
– Ş-apai, sa fac pruniele…! Elea bistriţe, mai întâi! Ş-apai le culejem, le-mparţâm, care die palinca, care die majun, care die vânzare, si p-alea die vânzare le puniem în coşarci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împarţâm, îi puniem binie şi nie f*cem!
– Minunat! ?i ?
– ?-apai sa fac nucilie… ?-atunci…
– A, da, ştiu: culegeţi nucile, le puneţi în coşarci, mergeţi cu ele la târg, le vindeţi, veniti acasa, numaraţi banii, îi împarţiţi, îi puneţi bine şi va fu*eţi!
– No, no-no-no-no! Nu-i aşe, domnule draga, vez ca nu ştii? Apai cân’ sa fac nucilie, le culejem, le puniem în coşarci, puniem coşarcile-n pod, nie f*cem tata iarna şi numa’ la Paşti le vindiem!
