Oare câți o fi procedat precum vicepremierul Dragoș Anastasiu, mare om de afaceri, care a beneficiat de protecție contra șpagă? Lumea a aflat acum că afaceristul a recunoscut că a dat mită pentru a scăpa de rigorile legii. Întrebarea este: cine a pus prima întrebare? Cert este că un organ al statului a mers în control la firma lui Anastasiu. A depistat nereguli cu privire la impozitele pe salarii și de aici a început negocierea. Cine a pus prima întrebare? Cum facem? Am o ofertă de nerefuzat. Șpagă contra protecție. Sau protecție contra șpagă. Depinde cine a venit primul cu propunerea. Sau poate că s-au întâlnit pe drum, pe la jumătatea discuției, și s-a stabilit un program de „lucru”. Adică omul de afaceri să dea mită timp de 8 ani de zile, iar inspectorul ANAF să nu mai efectueze controale. Problema nu este chiar atât de simplă pe cât pare la prima vedere.
Este de aflat cum, totuși, timp de 8 ani de zile niciun control nu a mai trecut pe la firma vicepremierului actual. Adică doamna inspector șpăguită nu a mai mers în concediu. Sau să ne explice ANAF cum se procedează. Un inspector de control preia pe viață anumite companii, sau hai să spunem că până la pensionare, după care nimeni nu mai intră pe tarlaua lui și nu mai derulează controale. Dacă e așa, nu este deloc normal. Mai este varianta în care inspectorul ANAF și-a deschis antenele și și-a anunțat colegii că are exclusivitate asupra companiei respective și să o ocolească. Și acest lucru nu este normal și ar fi trebuit să ridice suspiciuni celor de la ANAF de ce un singur funcționar a mers în verificări la compania lui Dragoș Anastasiu. Existau suspiciuni rezonabile că trebuie să fie trimis în control un alt inspector. Poate cineva din alt județ. Este imposibil de crezut că ceilalți inspectori nu realizează ce se întâmplă când un coleg pune monopol pe o companie. Nu au cum să nu realizeze ce se poate întâmpla când un coleg are exclusivitate pe o companie anume. Ar fi putut sesiza superiorii sau chiar organele de cercetare.
Apoi șefii doamnei de la ANAF, având în vedere ce responsabilități au, nu cred că nu au aflat la un moment dat ce se întâmplă. Poate așa s-a și ajuns la denunț și la dosarul penal pe numele salariatei. Așa o fi fost convins actualul vicepremier și asociatul său că este mai bine să se autodenunțe și să beneficieze de prevederile blânde ale legii. Adică iertarea celor care dau și înfundarea celui care ia. Depinde și cine a cerut prima șpagă sau protecție. Însă acum nu mai este relevant. Ceea ce este de luat în seamă e că lumea a aflat un exemplu. Nu zice nimeni că ar putea fi doar unul dintre o mulțime de exemple. Oare Anastasiu și asociatul său au fost singurii afaceriști din țară care au procedat astfel sau e numai ce aflăm noi acum?
Rețeaua nu este, cu siguranță, nouă și am mai avut în ultimele decenii în presă astfel de cârdășii prezentate. Niște prietenii care au trecut de anumite limite și care s-au transformat în infracțiuni din Codul Penal.
Rețeaua ne spune că, dacă am prelua exemplul celui care a fost adus în Guvern să reformeze statul, am putea scăpa de tăieri, accize, reformare. Întrebarea dincolo de cancan e cum a ajuns un astfel de personaj în Guvern și cum a trecut de toate filtrele verificărilor? Serviciile sau cei care realizează verificările nu au știut că are un asemenea buboi? Și afaceristul ar fi trebuit să fie prevăzut din fabricație cu niscaiva etică sau moralitate și să îl anunțe măcar pe premier în ce ape s-a scăldat în trecut.
Adică, nea Ilie, uite, eu am făcut-o lată pe vremuri și vezi dacă mă mai primești sau nu în Guvern. Dacă omul știa că are asemenea belele, ar fi trebuit să poarte o discuție onestă cu Bolojan. Atunci poate s-ar fi decis să nu mai facă parte din Guvern și mai ales într-o poziție importantă. Dar pentru asta trebuie să ai obrazul fin, nu doar bronzat. Oare câte persoane de genul acesta sunt în mediul de afaceri sau în rândul administrației locale sau centrale? Facem o statistică?
