Laurențiu Ciurel vine cu precizări după ce au apărut informații potrivit cărora sârbii ar fi trimis o scrisoare de intenție la Complexul Energetic Oltenia pentru a achiziționa cărbune. Fostul manager afirmă că încă din 2014 a existat interes pentru lignitul din CEO, însă la vremea respectivă tranzacția fost blocată din cauza unei plângeri penale la DNA făcută de un parlamentar.
„Sigur, sârbii îl vor (cărbunele din Gorj) încă din 2014. Se fac aproape 12 ani de la prima încercare, care s-a soldat cu o plângere penală făcută de un deputat de Gorj la vremea respectivă. Totul a pornit după ce, în urma unei licitații, lignitul a fost vândut către Serbia printr-o firmă intermediară, cu 13 euro pe tonă, iar în final cărbunele a ajuns la termocentrala din Serbia la prețul de 22 de euro pe tonă. Deputatul respectiv a depus o plângere la DNA, întrebând de ce nu s-a vândut direct cu 22 de euro. A fost o întreagă controversă la acel moment, deși totul s-a făcut prin licitație, iar câștigătoarea a fost o firmă de apartament cu doar trei angajați. Totuși, ar fi fost una dintre cele mai bune variante pentru a menține cărbunele în viață în Gorj, cel puțin până când se găsește o alternativă viabilă la energia produsă din cărbune. Inițial, se discuta doar despre cariera Husnicioara. Însă sârbii au avut o problemă uriașă acum 10–12 ani: cea mai mare carieră a lor, Kolubara, a fost voit inundată ca să evite o catastrofă mai mare altfel, Dunărea ar fi inundat Belgradul. Acea carieră producea între 20 și 30 de milioane de tone de cărbune anual. Nu și-a mai revenit niciodată. Unii își amintesc imaginea celebră a roții cu cupe care ieșea doar pe jumătate din apă un excavator cu zeci de metri înălțime, din care se mai vedeau doar câțiva metri. De atunci, Serbia nu a mai reușit să treacă de 10–12 milioane de tone anual și s-a creat un shortage (deficit) important de lignit. E același tip de cărbune pe care îl avem și noi: lignit inferior, cu putere calorifică redusă, undeva la 1700–1800 kcal/kg”, spune fostul șef din CE Oltenia.
“Subiectul era periculos”
Laurențiu Ciurel amintește că, la un moment dat, investitori chinezi s-au oferit să realizeze, în județul Gorj, un grup pe cărbune de 900 de megawați, care urma să fie un exemplu în Europa. Afacerea, însă nu s-a concretizat în România ci la sârbi, unde au realizat două termocentrale. În aceste condiții au apărut o mare nevoie de lignit și solicitările către România. Fostul manager al CE Oltenia afirmă, însă că subiectul “era periculos pentru că era dificil de explicat că închizi capacități la Gorj, ca să dai cărbune în țara vecină”.
“ De atunci, Serbia a pus în funcțiune două termocentrale noi pe cărbune, în timp ce proiectul nostru de la Rovinari, acel grup energetic construit gratuit de chinezi, a eșuat. Vă spun cu toată certitudinea, pentru că am semnat acel contract: era totul pregătit — un grup de 900 MW, iar actualul președinte al Chinei spunea că acel grup nu va fi doar o centrală energetică, ci un adevărat showroom care să arate Europei capacitatea Chinei în domeniul arderii lignitului. Contractul acela, însă, a fost reziliat de cei care au venit după mine. Chinezii s-au reorientat și au mers în Serbia, unde au construit două grupuri energetice, finalizate în 2017, care au fost puse în funcțiune. Asta a dus la o și mai mare nevoie de lignit în Serbia, iar de atunci cererea lor către România a devenit constantă. Problema este că nu au avut niciodată un interlocutor serios din partea română. Nimeni nu i-a băgat în seamă. Nu aveai cu cine discuta. Subiectul a fost considerat extrem de sensibil, poate chiar periculos din punct de vedere politic sau mediatic. E greu de explicat publicului faptul că România închide grupuri energetice la Rovinari și Turceni, unul, două, trei și, în același timp, vinde cărbune la sub 100 de kilometri distanță, către Serbia, unde funcționează centrale noi, iar apoi importăm energia produsă acolo. Asta este realitatea: închidem producția internă și importăm energie pe cărbune de la vecini, din resursele noastre. Probabil că s-au temut de reacțiile publice și politice, de criticile ce ar fi urmat. Și astfel, o oportunitate care ar fi fost benefică pentru România a fost lăsată să se piardă în istorie”, a adăugat fostul manager.
