Poate nu scriam nimic, dar am văzut reacția promptă și comunicatul poliției în legătură că tăierea copacilor din parc. În urmă cu câțiva ani, o ramură a unui copac a căzut și a lovit un copil la mână. Erau mai mulți copii în parc, la un eveniment organizat de Biblioteca Județeană. S-a constituit dosar penal. După câțiva ani de tracasări, directoarea bibliotecii s-a spârzurat. Probabil de teamă, teama unui om care nu a rezistat presiunii unei anchete. La acel moment, Miezul a fost sensibilizat și a adus în discuție subiectul scanării copacilor din parcul central. Acum, îl acuză pe primar că umblă cu drujba în portbagaj.
Un oraș întreg e ținut captiv în obsesia unui singur personaj care confundă jurnalismul cu vendeta personală și opinia cu execuția publică. Nu există altă nuanță, ci doar o nevoie disperată de a demonstra că Romanescu e răul absolut, indiferent de realitate. Și, culmea ironiei, în timp ce se dă specialist în arhitectură urbană, peisagistică, inginerie civilă, dendrologie, meteorologie aplicată la șantiere, psihologia muncitorilor și, desigur, în arta de a găsi vinovați înainte să existe vină, personajul nu reușește să treacă de nivelul unui necalificat cu pretenții, care își filmează propriile frustrări și le vinde ca adevăruri. Asta se întâmplă pentru că personajul trebuie să livreze constant, nu contează ce anume, important e să apară numele lui Romanescu, altfel nu i se decontează factura.
Adevărul e altul! Lucrările din Târgu Jiu nu sunt perfecte, adică nu putem contrazice ceea ce este evident, dar nici apocalipsa pe care o vinde el. Există proiectanți, există specialiști reali, nu improvizați, există proceduri și, la final, recepții care nu sunt semnate, decât dacă lucrările sunt ca la carte. La cursurile de presă de investigații te învață că tu, ca jurnalist, trebuie să consulți experții într-un domeniu pentru a te edifica dacă s-a respectat ce scrie la carte, la lege (opinia specialistului) și nu trebuie să te substitui tu specialistului.
Dar pentru jurnalistul cu buton, toate astea sunt detalii. El are un singur rol în capul lui – ”eroul” care îl demască pe Romanescu. Problema e că, în realitate, nu demască nimic. Doar se demască pe el, un personaj care a pierdut demult contactul cu meseria și cu bunul-simț, dar nu și cu obsesia. Asta e o chestie patologică, maladivă chiar.
Iar când singurul tău subiect e un primar, iar singura ta metodă e diversiunea, nu mai ești presă, ești nimic. Deja e o poezie obositoare, repetitivă, previzibilă, al cărei ecou se aude stins într-un hău al ridicolului.
Dar poporul cu Facebook observă asta, sunt sigur. Evident că mai sunt comentacii la orice care se hrănesc, agramat, cu injurii, de cele mai multe ori de sub conturi false. Evident că există comentacii de partid care au ordin pe unitate să-l aclame pe Miezul care are o misiune cosmică, aceea de a salva orașul. Dacă un boschete se mișcă, se schimbă sau își face fotosinteza fără aprobarea lui, Miezul declanșează live-ul, e filmat și etichetat direct EPPO, să vină și să-l bage la beci. În oraș, oamenii au început să creadă că el, Miezul, nu merge pe trotuar, ci pe un podium imaginar, unde își prezintă colecția de indignări de sezon. Pentru că de ce?, cum ar zice un clasic în viață. Pentru că, dacă se taie un copac, Miezul știe exact de ce –sigur e o conspirație. Dacă se pune o dală, Miezul știe exact cum – prost!. Dacă se sapă o groapă, e clar, Miezul știe exact că cineva sigur vrea să ascundă ceva.
Când a descoperit șantierul de blocuri noi din Narcise, Miezul a decretat că structura e ”din rumeguș” și orășelul va colapsa. De fapt, blocurile sunt construite din biscuiți umeziți în ceai și se va prăbuși în câteva zile. Asta se vedea pe filmarea ștearsă de patronul care a avut tupeul să dea piept cu Miezul. Culmea penibilului a fost când o echipă de la PeNeLeTV a filmat un muncitor care spunea că a fost tăiată până și structura de rezistență a blocurilor ”din rumeguș”. Când șeful de echipă l-a întrebat pe muncitor ce calificare are, acesta a răspuns că e necalificat. Perfect. Necalificat e echivalent cu expert, așa că Miezul a preluat declarația ca pe un tratat științific.
Acum, când au început lucrările în Parcul Central, Miezul a intrat în modul indignare. A anunțat că arborii sunt tăiați fără avize, fără logică, fără milă, iar Romanescu e cel care-i taie. În realitate, proiectanții au făcut planuri, iar constructorii execută, însă în universul Miezului, proiectanții sunt doar niște figuranți care nu înțeleg că el, și numai el, deține adevărul absolut.
Fanii Miezului au ajuns să creadă că nu el urmărește șantierele, ci santierele îl urmăresc pe el.
Concluzia este că, într-o lume în care toți sunt experți în ceva, Miezul e expert în tot și, paradoxal, în nimic.
Când o să vedeți că Miezul scapă, chiar și pentru o zi, de obsesia Romanescu și abordează și alte subiecte, gen închiderea CEO, practic închiderea județului, disponibilizarea a 1.800 de oameni, că tot e subiectul principal în aceste zile, să mă anunțați, vă rog.
Deocamdată, atât!
