Cert este că nivelul de trai al românilor s-a degradat în ultimii doi ani. Viața de zi cu zi s-a degradat și ca urmare a politicilor de reducere a deficitului bugetar. Dar deficitul bugetar nu a apărut din cauza poporului, ci din cauza politicilor guvernamentale.
Apropo de politici publice. În mod normal, acestea sunt elaborate de un aparat specializat, de grupuri de experți din partide, din instituții, din Academia Română, în urma consultării cu organizații din mediul privat, cu actorii economiei, cu orice persoană afectată sau interesată. Nu este cazul, pentru că politicile publice sunt elaborate, mai nou, cu ajutorul Inteligenței Artificiale. Nimeni nu mai are răbdare și pune totul pe seama AI. De la Armată, la operații, la politici publice, până la Educație. Inteligența Artificială le rezolvă pe toate.
Atunci, de ce să îi mai plătim, dacă în orice locuință din România se poate elabora un program de guvernare cu AI? Orice bătrânică din țară, care are un telefon cu internet și o aplicație de Inteligență Artificială, poate să comande o rețetă de prăjitură cu vișine sau de zacuscă, dar și un program de guvernare pentru a scoate țara din marasmul în care a intrat în ultimii doi ani.
De ce politicienii lucrează cu AI pentru a rezolva problemele țării, dacă au produs dezastrul fără AI? Ce rol mai au, cu ce nu mai ajută expertiza și școlile pe care le-au terminat, dacă ceea ce fac ei, adică utilizarea Inteligenței Artificiale, o poate face oricine, chiar și un elev de gimnaziu?
Un elev de gimnaziu mai răsărit, dacă știe ce întrebări să pună și știe să folosească AI-ul, poate să producă un program de guvernare într-un timp foarte scurt. Poate să scrie o carte, o compunere, să rezolve temele. Nimeni nu mai verifică nimic. Totul se face cu AI-ul. Problema este că cei afectați sunt oamenii, nu se aplică unei realități virtuale.
Clasa politică a ajuns chiar foarte jos, dacă s-a apucat să copieze de pe internet soluții pentru guvernare. Nu că Inteligența Artificială nu ar fi un instrument de ajutor, însă doar de ajutor, și nu decisiv, în generarea politicilor publice.
Este trist că s-a ajuns la acest nivel și că prăpastia dintre aleși și alegători este și mai mare. Totul devine o glumă, însă viața este cât se poate de reală, iar efectele sunt cât se poate de dramatice. Veniturile românilor se evaporă nu în 30 de zile, ci în 20, în 10 sau chiar în ziua în care se încasează salariul, pensia sau ajutorul social. Aceasta este viața adevărată, și nu cea stabilită prin politici publice generate pe internet sau elaborate cu ajutorul AI.
Am ajuns în poziția în care iresponsabilitatea politicienilor care ne conduc a ajuns la un nivel record. Mai jos de atât nu se poate. Un politician ales, votat să facă o viață mai bună, se comportă ca un salariat la o companie care îl plătește să nu facă nimic. Își rezolvă problemele cu AI-ul și apoi așteaptă să încaseze salariul, pentru că așa este la stat.
Adică, acum chiar nu mai muncește nimeni? Mai sunt categorii, cu tractorul, cu sudura, cu robineții. Nu pot fi înlocuiți de AI. Dar politicienii parcă pot fi înlocuiți, dacă Inteligența Artificială a început să gândească în locul lor și să elaboreze politici publice.
Pare că politicienii au ajuns să trăiască un adevărat paradis prin faptul că, din două butoane, pot apela la AI și pot oferi rapid soluții. Atunci, la ce bun să îi mai plătim și să muncească AI-ul în locul lor? Cine își asumă rezultatele, bune sau rele: politicianul sau AI-ul?
Dacă politicienii au ajuns să trăiască paradisul cu ajutorul AI, pentru că acum chiar nu mai trebuie să facă nimic, alegătorii se află în criză pentru că nu mai au pe cine să voteze. Ne aflăm în momentul în care AI-ul ne arată că și politicienii au devenit inutili și își vor pierde slujbele?
