O fotografie cu un bătrân întins lângă peretele unui bloc, pe trotuarul de protecție al clădirii, nu spune nimic. Astfel de imagini sunt des întâlnite și parcă deja fac parte din peisajul obișnuit al urbei. Când însă despre acel bătrân locuitorii din zonă spun că își face veacul de mai bine de patru luni în acel loc, lucrurile deja se schimbă, iar întrebarea târgujienilor, cu privire la existența sau inexistența serviciilor de protecție socială din municipiu, devine legitimă.
Adică, în tot acest timp, nu a trecut niciun polițist local prin zonă, care să-l legitimeze, să-l întrebe de sănătate sau să-l conducă la așa zisul Centru Social de Urgență pentru Persoane Fără Adăpost – ”Casa Iris”? Niciun localnic nu a sunat la telefonul cetățeanului (0253984), nici măcar în zilele în care la Tg-Jiu au fost 39-40 de grade Celsius?
”Acest om nu se mai poate deplasa, aici l-am văzut de cca două luni. Dacă ar fi un pisic într-un copac, ar fi chemați medicul veterinar și pompierii, să-l de-a jos, să-l ducă la un centru și să-i facă publicitate să-l adopte o familie!”, ne-a scris, revoltat, un târgujian.
Potrivit ultimei Organigrame, aprobată în februarie, anul trecut, Direcția Poliția Locală Tg-Jiu are 136 de angajați, dintre care câteva zeci chiar cu atribuții pe zona de ordine publică și, implicit, de identificare, verificare și luare în evidență a persoanelor fără adăpost.
Direcția de Protecție Socială Tg-Jiu, conform aceleiași Organigrame, are 60 de salariați. Din raportul de activitate al instituției rezultă că, anul trecut, la Casa Iris au ajuns 69 de persoane unice, adică 40 bărbați, 21 femei și trei minori, respectiv cinci persoane evacuate. Mai exact, nici măcar două persoane pe săptămână.
În această situație, mai e oportună cheltuiala cu Casa Iris și cum se justifică angajarea celor 7 salariați al acestui centru social, dacă potențialii beneficiari ai serviciilor sociale sunt lăsați în voia sorții pe străzi?
Aceeași Direcție Publică de Protecție Socială Tg-Jiu ar trebui să colaboreze și cu Compartimentul de primire în regim de urgență a persoanelor adulte din cadrul DGASPC Gorj, în cazurile în care oamenii străzii necesită asistență, îngrijire și servicii medicale specializate.
Situația e însă cea pe care o putem observa zilnic pe străzile din Tg-Jiu: oameni fără adăpost abandonați și de instituțiile statului, după ce au fost aruncați în stradă de familii, de soartă sau de cine știe ce drame.
Abandonați până și de lege
Vasile Sichitiu trăise drama vieții sale atunci când își pierduse casa de pe Bdul Ecaterina Teodoroiu. Nu se știe care a fost motivul din care a rămas pe drumuri, cert e însă cu nu a dorit să locuiască la Stănești, împreună cu familia fiului său.
”Nu am casă”, le-a spus bătrânul polițiștilor locali care, într-una din zilele caniculare ale acestei veri, l-au rugat să-l ducă la Casa Iris. A refuzat să meargă. ”La ce să merg? Dimineața oricum ne scoate afară. Mai bine stau aici”, a motivat bătrânul. A stat lângă peretele blocului la parterul căruia, cândva, era un plafar, parcă așteptându-și moartea.
Ce e de făcut, totuși, în cazul în care o persoană aflată în dificultate refuză să fie cazată într-un centru rezidențial de îngrijire? Legea asistenței sociale nu prevede astfel de situații, însă în cazul persoanelor vârstnice, furnizorii publici de servicii sociale trebuie să le asigure acestora înclusiv consiliere cu privire la drepturile sociale pe care le au.
Jurnaliștii GorjOnline l-au fotografiat pe Vasile Sichitiu de mai multe ori, pe perioada în care bătrânul a locuit în stradă. Niciodată pe lângă acesta nu a fost vreun polițist local, vreun asistent medical sau vreun angajat al serviciilor sociale din municipiu.
De altfel, miercuri seara, după ce polițiștii criminaliști și-au finalizat cercetările la fața locului și cadavrul bătrânului a fost ridicat, nu era nici măcar o lumânare aprinsă în locul în care acesta a murit.
