Pe 30 noiembrie, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei, considerat ocrotitorul României și numit „Cel dintâi chemat”, deoarece a fost primul dintre apostoli care a răspuns chemării lui Iisus Hristos. Această zi specială marchează începutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care continuă cu sărbătorile dedicate Sfântului Nicolae (6 decembrie) și se încheie la Bobotează (6 ianuarie).
Cine a fost Sfântul Apostol Andrei
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galilea, pe malul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului, în anul 6 î.Hr. Era fratele Sfântului Apostol Petru, amândoi fiind pescari de meserie. Semnificația numelui său provine din grecescul andreia, care înseamnă „bărbăție, curaj, îndrăzneală”, un nume răspândit și printre evrei încă din secolele II-III î.Hr.
Conform Evangheliei după Ioan, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul înainte de a-l urma pe Hristos. Este întotdeauna menționat printre primii patru apostoli. După Înălțarea Domnului și Cincizecime, când apostolii au tras la sorți locurile unde vor propovădui, Sfântului Andrei i-au revenit: Bitinia, Bizanț, Tracia și Macedonia, Regiunile din jurul Mării Negre, inclusiv Sciția (Dobrogea), până în Crimeea
Moartea Sfântului Andrei
Sfântul Andrei a fost martirizat în Patras, Grecia, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi sub numele de „Crucea Sfântului Andrei”. Acest martiriu a avut loc sub domnia împăratului Nero sau Dioclețian, însă anul exact nu este cunoscut.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei
Ziua Sfântului Andrei este asociată cu numeroase tradiții și superstiții în cultura populară românească, precum:
- Protecția casei și familiei: Se ung ușile și ferestrele cu usturoi pentru a alunga spiritele rele.
- Previziuni meteorologice: Se pun grâu la încolțit, iar creșterea acestuia indică norocul și belșugul anului următor.
- Obiceiuri legate de căsătorie: Fetele nemăritate încearcă să își afle ursitul prin practici specifice.
Sărbătoarea are o importanță spirituală deosebită, fiind un prilej de rugăciune și introspecție, dar și de respectare a tradițiilor transmise din generație în generație.
