România nu este pregătită de situații de urgență nici când sunt anunțate cu 100 de ani înainte. Nu degeaba sunt bancuri că și Sfârșitul Lumii va sosi cu întârziere în România. Cel mai probabil are legătură cu funcționarea administrației în această țară în ultimele milenii. Sigur că administrația publică locală a fost marcată de diferite transformări în funcție de provinciile istorice. Unele s-au aflat sub diferite ocupații și influențe. Din acest motiv vedem alt model de administrație în vest altul în partea de nord și altul în sud și est.
Unii ar spune că partea de vest a țării, respectiv Transilvania este mai dezvoltată decât restul țării, dacă nu luăm în calcul municipiul București, unde se adună toate finanțele țării și de unde se redistribuie către județe. Cert este că se poate spune că diferitele administrații care s-au aflat în Transilvania de-a lungul secolelor și-au pus amprenta asupra dezvoltării statele. Din acest motiv, în Transilvania nu prea mai avem primării care să nu fi încheiat eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenuri, păduri și bunurile imobile. Este adevărat că în spațiul respectiv serviciile cadastrale au fost introduse cu sute de ani în urmă, după cum rezultă din documentele vremii.
În vechiul regat lucrurile au trenat și ne aducem aminte că abia după sosirea Regelui Carol I în București au început să fie introduse primele rețele de canalizare. Vechile palate și clădiri de lux eliberau dejecțiile pe unde se putea și multe zone erau insalubre. A fost greu, dar lucrările s-au pus în mișcare. Problema este viteza de mișcare. Sunt foarte multe zone urbane din țara noastră unde încă nu este introdusă canalizarea. Cel mai probabil vor mai trece 50 – 100 de ani până când să avem canalizare în toate zonele locuite din România. Nu mai vorbim de celelalte utilități: gaze, apă, energie electrică, sisteme de comunicații și alte tipuri de servicii, cum ar fi stații peco și altele.
Nu este exclus ca până când vor avea sisteme de canalizare, apă, gaze și curent electric peste tot prin țară, anumite zone să fie abandonate de către populație. Este o problemă de luat în calcul, având în vedere depopularea și sporul natural negativ de zeci de ani.
Ce spun specialiștii?
Populația României trece printr-un declin rapid și o îmbătrânire accelerată, iar în următorii zece ani se va apropia de nivelurile demografice de după Al Doilea Război Mondial, potrivit unui nou raport al Națiunilor Unite. Acesta prevede o schimbare semnificativă: pentru prima dată, numărul persoanelor în vârstă va depăși numărul tinerilor.
Specialiștii explică această scădere prin trei factori principali: creșterea vârstei medii a populației, scăderea ratei natalității și îmbunătățirea accesului la servicii medicale, ceea ce a dus la o speranță de viață mai mare. Previziunile arată că la fiecare deceniu, România pierde aproximativ un milion de locuitori, plasând țara printre cele cu cea mai severă scădere demografică din lume.
Anul 2031 va marca un punct de cotitură, când numărul vârstnicilor îl va depăși pe cel al tinerilor, iar acest dezechilibru între generații va deveni tot mai pronunțat. Fenomenul nu este izolat la România, vârsta medie crescând la nivel global. Cu toate acestea, în România, un moment critic va fi ieșirea la pensie a „decrețeilor”, generația născută în perioada politicilor pronataliste din anii ’60-’70. Acest val masiv de pensionări va schimba dramatic raportul dintre populația activă și cea inactivă.
Consecințele sunt vaste. O economie bazată pe o forță de muncă tot mai redusă va crește mai lent, iar bugetul de stat va suferi din cauza scăderii veniturilor din taxe și impozite. În același timp, sistemul de pensii publice va deveni tot mai împovărat, iar sistemul de sănătate va fi supus unor presiuni uriașe, cu o populație tot mai vârstnică și cu nevoi medicale specifice.
Potrivit proiecțiilor ONU, până în anul 2100, dacă natalitatea nu va crește semnificativ, populația României ar putea scădea până la doar 8 milioane de locuitori. Adică mai puțin de jumătate din cât este acum – 19 milioane de locuitori. Depopularea accelerată a țării ar trebui să fie principala temă a clase politice pentru următorii 75 de ani.
