Persoanele care ajung la vârsta de 65 de ani fără să fi avut un loc de muncă și fără stagiu de cotizare nu pot beneficia de pensie din sistemul public. Totuși, legislația prevede o formă de sprijin social destinată persoanelor cu venituri foarte mici, prin intermediul Venitului Minim de Incluziune (VMI).
În România, dreptul la pensie este condiționat de realizarea unui stagiu minim de cotizare. În lipsa acestuia, persoanele care împlinesc vârsta standard de pensionare nu pot încasa pensie, însă pot solicita ajutor social dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Pentru persoanele singure cu vârsta de cel puțin 65 de ani și fără venituri, cuantumul maxim al ajutorului de incluziune este de 504 lei pe lună, potrivit nivelurilor aplicabile în 2026. Valoarea efectivă se stabilește în funcție de veniturile solicitantului, iar suma poate fi mai mică dacă există alte surse de venit.
Venitul Minim de Incluziune a înlocuit fostul venit minim garantat și reprezintă principalul mecanism prin care statul sprijină persoanele și familiile aflate în dificultate financiară. Beneficiul poate fi acordat atât persoanelor singure, cât și familiilor care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute de lege.
Pentru obținerea acestui sprijin, solicitantul trebuie să depună un dosar la primăria de domiciliu, care include cererea-tip, declarația pe propria răspundere, actele de identitate și documentele privind veniturile. Autoritățile verifică situația materială și stabilesc dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea ajutorului.
Specialiștii atrag atenția că Venitul Minim de Incluziune nu reprezintă o pensie și nu înlocuiește drepturile din sistemul public de pensii. Acesta este un ajutor social destinat prevenirii sărăciei și excluziunii sociale, acordat doar persoanelor care se încadrează în criteriile legale de venit și patrimoniu.
