Dacă nici acum nu s-a observat putregaiul din Sistemul Energetic Național, atunci când? Suntem țara care a plafonat prețurile cu minus la energia electrică și care preferă să importe energie și când consumul este îngrozitor de mic, și să își țină companiile naționale oprite. Dacă nici acum nu se vede de la o poștă cât putregai este în Sistemul Energetic Național, atunci când?
Sistemul Energetic Național a fost dat peste cap în ultimul deceniu, cam de când a început goana haotică după fotovoltaice și eoliene. Nu a fost niciun plan, ci o frenezie națională. Consumatorii chiar au plătit bani grei pe certificate verzi pentru susținerea energiei regenerabile. Adică, statul a făcut, prin taxa respectivă, o energie verde scumpă. Practic, producătorii beneficiau de certificatele verzi, indiferent de prețul de vânzare al energiei. Puteai să vinzi și cu un leu megawatul, că taxa verde pe care o primeai în calitate de producător de la stat îți ajungea să faci un profit considerabil, fără să mai iei în calcul prețul la care vinzi energia. Costurile au fost suportate, desigur, în facturile populației. Nu s-a văzut nimic în prețul energiei, în sensul unei scăderi.
În plus, Green Deal a avut efecte nefaste asupra sistemului energetic și a pulverizat capacitățile de producție pe gaze și pe cărbune. Adică energia în bandă. În același timp, nu s-a venit cu alte capacități tot în bandă, ci s-a continuat cu haosul regenerabilelor. Astfel, am ajuns, în urmă cu doar câteva zile, să interzicem producția de energie în bandă pentru că a scăzut foarte mult cererea de energie de pe piața internă, dar și cea externă, adică în vecini. Consumul a scăzut sub 2.400 de MW, ceea ce este extrem de rușinos pentru o țară cu 17 milioane de locuitori sau câți or mai fi rămas în realitate. În perioada sărbătorilor pascale, s-a ajuns ca cererea să atingă cota de avarie, 2.400, în timp ce iarna trecută am ajuns și la 9.500. Este, totuși, o diferență enormă. Explicațiile sunt multiple: consum ridicat de curent pe perioada de iarnă, consumul asigurat de agenții economici și de instituțiile publice și altele. Dacă în ziua de Paște consumul ajunsese la numai 2.400, înseamnă că acesta este consumul populației, în mare parte. Cam atât a rămas din țara aceasta. Teoretic, statul ar putea să asigure un preț bun pentru cei 2.400 de MW și să nu se mai chinuie cu liberalizarea pieței și cu plafonarea prețurilor. Consumul populației ar trebui trecut automat la cel mai mic preț din piață. Adică, la Hidroelectrica, iar pentru agenții economici ar exista o piață separată pentru alte câteva mii de MW, între 2.000 și 4.000 MW. Atunci energia pentru populație nu ar mai intra pe aceeași piață unde există o luptă acerbă pentru profit. În momentul de față, pe piața internă nu există suficient de multă energie în bandă pentru a acoperi cererea în vârfurile de consum.
Oarecum, soluția pare să fie simplă: un mix energetic la companii. Înființarea unor companii care să cuprindă surse diferite de producere a energiei: gaze, cărbune, hidro, nuclear și energie verde. De aici s-ar putea naște un preț competitiv. Dacă ar exista două sau trei mari companii de mix energetic. Fluctuațiile mari de preț la energie îți pot demola economia. Unii specialiști spun că momentul pentru înființarea unor companii de mix energetic în țara noastră a fost ratat acum 15–20 de ani, cu Electra și Energetica, și nu se mai poate reveni la un asemenea proiect.
A doua soluție ar putea fi separarea consumatorului casnic de cel industrial sau public. Va fi riscant și se va ajunge la sărăcirea populației și la probleme în mediul economic, dacă prețurile la energie nu vor fi predictibile. Costurile de producție sau de servicii vor putea crește în orice moment. Un act normativ care să protejeze populația ar trebui să existe. Adică trecerea automată a consumatorului casnic la cel mai mic preț din piață, chiar dacă acest lucru ar presupune un efort uriaș de digitalizare. Acest lucru ar presupune și o reformă a instituțiilor de verificare și control, precum ANRE și Consiliul Concurenței, pentru a limita cartelizarea în piețele de energie.
Riscul revenirii pe nepregătite și fără reglementare la piața liberalizată va fi devastator pentru economie și pentru consumatorul casnic. Ar mai trebui amânată până când va fi suficientă energie din producția internă și la prețuri care să poată fi absorbite de consumatori, casnici sau industriali. Ar trebui reglementat și domeniul regenerabilelor, care dau peste cap în momente cheie sistemul energetic. Ar fi necesare investiții în capacități mari de stocare și în nodurile energetice. Ar fi utilă valorificarea tuturor investițiilor hidroenergetice, probabil cele mai sigure și curate în momentul de față, cu excepția perioadelor de secetă extremă.
Este necesară și păstrarea încă o perioadă a energiei din combustibili fosili, până când va fi gata o energie și mai stabilă pentru piață, cea nucleară. Dar nu se aude nimic despre unitățile 3 și 4 de la Cernavodă. Și peste toate acestea, primul lucru care trebuie să fie făcut este curățarea Ministerului Energiei de nespecialiști și aducerea celor mai buni oameni din sistem la cârma acestuia. Și prima măsură a noilor șefi din Ministerul Energiei ar fi să publice lista cu firmele prin care se importă și se exportă energie.
Eugen Măruță
